Dacă ar fi să începem anul așa cum se cuvine, iată cuvintele unui fotbalist profesionist, fără a fi mare vedetă, poate nici măcar vedetă: ”Nu-mi pun căștile când cobor din autocar. Jucăm pentru fani și când ne întâlnim cu ei ar trebui să-i putem auzi. Nu aș putea trăi cu mine însumi dacă aș ignora un copil care-mi cere un autograf.” Conform gsp.ro, este vorba despre portarul lui Nîmes, Bernardoni. Echipa sa este aproape ultima în clasamentul Ligue 1, doar un gol primit o desparte de ultimul. Și chiar dacă ar fi primit și golul acela, Bernardoni tot om ar fi rămas.
În context, par derizorii subiectele următoare. Vorba unui cântec mai vechi și decât mine, necontenit m-am întrebat / de ce-ai venit, de ce-ai plecat? – cu Ibra și Piți în cele două roluri. Până cu puțini ani în urmă, în Europa, echipa la care mergea Zlatan Ibrahimovic lua titlul de campioană. Era scris în stele, se puteau plăti pariurile în avans, cum se plătesc acum pentru Liverpool. Revenirea sa la Milan, la 38 de ani, ne spune ceva despre inadaptarea acestui star, statut absolut incontestabil de data asta. Ibra nu are viață în afara fotbalului, nu știe cum să trăiască fără luminile reflectoarelor, va trebui să găsească o soluție cât de curând. Despre Milanul actual tocmai ce făcusem referire aici la finalul anului trecut, comparând-o cu Dinamo, ceea ce coboară clubul italian încă și mai mult. Mutu face 41 de ani peste două zile, să fie sănătos, dar cam același efect ar avea și venirea lui la Dinamo, adică ar căsca ăia din vestiar ochii la el. Pe teren, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Nu-l văd pe Ibra să dea mai mult de 5 goluri până la vară, dintre care unul sau două din penalty. Dar da, știu, chestiune de imagine. Să vedem câte puncte aduce imaginea în clasament. Cât despre domnul Piți, în privința demisiei sale de la Craiova am reținut o justificare de genul ”nu stau eu să mă bată Becali”! Omul ăsta chiar nu înțelege că nu despre el ar trebui să fie fotbalul. Sau despre rivalii săi, denumire soft pentru dușmani. Mandatul său la Craiova a fost mai rău decât degeaba, sub ceea ce reușise cu același lot Papură, antrenorul care recunoștea că doarme la meciurile de Liga Campionilor, iar asta chiar e rușine, domnu’ Piți!
