Porno, porno!

Colecția „Eroscop” a Editurii TREI ne cadorisește cu romanul lui Henry Miller „Opus pistorum”, de la care încolo mai nimic nu poate constitui noutate în materie de literatură pornografică. Ăsta pare a fi vârful vârfurilor, și, probabil, de aici începe coborâșul, adică, repetări, mimetism, epigonism. Așa s-a spus și după tipărirea cărților marchizului de Sade – de unde se vede că, totuși, nimic din ceea ce-i omenesc nu s-a rostit până la capăt și că nu există limite ale cunoașterii prin literatură.
Întrebarea este cum se cuvine primită o astfel de apariție cu totul singulară. Nu prin tematică singulară, nici prin renunțarea la orice opreliști și prin încălcarea violentă a conveniențelor epocii, atâtea câte au mai rămas, ci prin susținerea viziunii iconoclaste de un atât de viguros talent scriitoricesc, poate chiar unic „în branșă”.
În „Opus pistorum”, toți „și-o pun” cu toți, unde și cum se întâlnesc, indiferent de sex, vârstă, grad de rudenie, personajul principal fiind onorabilul Pulliver, osândit la muncă silnică 25 de ore din 24. Știi prea bine, când începi un capitol nou, că la următoarea pagină se va declanșa orgia scăldată într-o sexualitate ba rudimentară, ba savant sofisticată, bolnăvicioasă poate, dar plină de interes prin investiția de observație comportamentală și de revelare caracterologică proprie literaturii adevărate.
De regulă, societatea încearcă să se protejeze prin opreliști. Greu de crezut, dar foarte târziu, tocmai în 1957, un tribunal parizian încă mai decidea, în cazul Sade, „confiscarea și distrugerea lucrărilor găsite”. Pentru ca peste numai patru decenii, opera ciudatului marchiz să fie publicată în prestigioasa colecție Pleiade, „cu sprijinul Ministerului Culturii din Franța”. Într-o istorie a literaturii franceze, René Jasinski explică: „incontestabile calități de profunzime și stil o leagă (opera lui Sade, n.n.) totuși de literatură.” Situație care-l apropie de Sade de Miller, dar numai până la un punct. Opera marchizului închis la Bastilia este rodul pur al unei imaginații bolnave, în vreme ce viveurul Miller rememorează fără îndoială experiențe trăite. Cât și până unde-i invenție, nu se va ști niciodată, mai ales că, potrivit unor suspiciuni, doar primele 100 de pagini aparțin lui Miller, restul (cele mai chisnovate!) fiind scrise de o amică având nume predestinat – Caresse.
Nu ne miră apetența sexului frumos pentru cotrobăieli în zona pornografiei deșucheate. Ba chiar am observa, fără a sugera cine știe ce prăpăstii, că poznașa colecție „Eroscop” este păstorită de o femeie, Magdalena Mărculescu, că versiunile din Sade, atunci când pentru întâia oară l-am editat în România („Justine” și „Juliette”) s-au datorat ambele unor gingașe traducătoare, că Miller este tălmăcit de Roxana Boboc, iar cele „120 de zile ale Sodomei”, de Tristana Ir. Roxana se destăinuie: „La finalul traducerii am trăit senzația că mă aflu la capătul unei nesfârșite nopți de desfrâu. Epuizată, dar în ultimă instanță, satisfăcută.” Ei, tot e ceva! Culmea e că Miller nu-i de acord cu eticheta pusă cărților sale: „Pornografia mi se pare să te învârți în cerc, nu are nici o legătură cu realitatea, în timp ce volumele mele sunt obscene. Pentru mine, obscenitatea este lucru bun, fiindcă înseamnă a povesti lucruri adevărate, iar mie îmi place să scriu despre realitate și nu s-o ascund ipocrit.” Este pus în ecuație și temeiul documentar: „am avut o viață sexuală foarte bogată, nu văd de ce aș evita-o în cărțile mele.” (Din poză, ne privește un individ cam bocciu, cu ochelari fund de sifon; iată cine era performerul virilității dezlănțuite!)
Mărturisesc că, la finele lecturii, am avut altă impresie, și anume aceea că-i o carte scrisă cu intenție parodică. Că nesătulul Pulliver devine victima propriei sale insațietăți. Altfel, de pe la jumătatea romanului încolo chiar ai senzația „învârtirii în cerc”, fanteziile și giumbușlucurile ajungând să se repete. Grijulie, traducătoarea avertizează: „Dacă citești această carte, nu spune nimănui ce faci după ce o închizi.” Eu unul, după ce am închis-o, m-am uitat la „Columbo”. Semn de bătrânețe: probabil, se cuvenea s-o visez pe Elena Udrea.