Sanda-Maria Ardeleanu, unul dintre cei doi prorectori ai Universității „Ștefan cel Mare”, va candida pentru Camera Deputaților din partea PD-L pe Colegiul Suceava 1 (municipiu). Deputata Mirela Adomnicăi va candida pentru Camera Deputaților din partea PSD pe Colegiul Suceava 3 (Șcheia). Și gata cu femeile în politica de Liga Campionilor.
În județul Suceava, și, în România, în general, sunt trei partide care contează: PD-L, PSD și PNL. În județul nostru sunt 10 colegii pentru Camera Deputaților și 4 colegii pentru Senat. Deci, sunt 42 de candidați pentru 14 locuri, iar printre cei 42 de candidați găsim doar două doamne. Adică, doamnele sucevene sunt prezente în palierele superioare ale politicii în proporție de doar 4,7 %.
De ani de zile se tot vorbește despre egalitatea femeilor și bărbaților în toate domeniile, inclusiv în cel politic. Însă, doar se vorbește. Realitatea bate vorba mai rău decât viața care uneori bate filmul de-l ascultă cu urechea.
La diversele manifestări politice dedicate femeilor, apar tot felul de bărbați de partid și de stat care vin cu pilde de genul: „Într-o casă bărbatul e capul, dar femeia e gâtul” și „În spatele fiecărui bărbat de succes se află o femeie puternică”. După aia se mai fac câteva glume nesărate, se vorbește despre necesitatea promovării femeilor în politică, se aplaudă, se bea o cafea pe holuri, se bârfește și se pleacă. Bărbații pleacă la sediile partidelor, iar femeile pleacă la shopping, să ia copiii de la școală sau direct la cratiță.
Totuși, despre PD-L și PSD se poate spune că-s partide curajoase din moment ce au hotărât să treacă pe liste și câte o doamnă. Spun asta gândindu-mă la eșecul înregistrat în vara acestui an de candidata PNL la Primăria Sucevei, Angela Zarojanu.
Pentru bărbații alegători doamnele din politică sunt niște muieri, niște coțofene care mai bine ar sta acasă pentru a avea grijă de copii, soți, telenovele și oala sub presiune pusă la fiert fasole.
Pentru femeile alegătoare doamnele din politică sunt niște capre, niște nesuferite, niște vopsite și niște fandosite, ca să nu spun mai multe.
Una peste alta, partidele le oferă alegătorilor ceea ce vor, adicătelea candidați de sex masculin. Nu contează cum arată, cum gândesc și cum vorbesc aceștia, numai de sex masculin să fie. Spun de sex masculin pentru că nu toți sunt bărbați. Listele pentru alegerile parlamentare seamănă pe undeva cu programele tv de succes: dacă poporul vrea știri însângerate, glume nesărate, elodii, diaconești și maneliști, de ce să nu primească? Doar poporul plătește și, din când în când, votează.
