Popor sărman și mic la dinți

Dacă vreun drumeț străin ar trebui să ne descrie cît mai fidel, ar spune despre noi că suntem poporul fără dinți. Și nici n-ar minți prea mult, fiindcă avem cea mai mică medie de incisivi, canini, premolari și molari pe cap de locuitor.
Dacă, de pildă, în Germania fiecare cetățean duce în gură 32 de dinți bine montați parcă în gresie, în România cifra 32 o atingem, adesea, doar la nivel de familie.
De aceea, cînd un român deschide gura în diverse scopuri, i se pot zări dinții fluierînd în vînt, la fel cum odinioară fluturau cravatele roșii de pionier.
Situația se înalbăstrește cu totul cînd îndrăgostiții știrbi hotărăsc să se sărute, fiindcă zeci de curenți de aer se pun în mișcare, stîrnind furtuni și alte cataclisme.
Da, din cauza alimentației, din cauza remanierilor guvernamentale, din cauza fluctuațiilor de TVA și a scumpirii medicamentelor, dinții noștri se usucă și cad, la fel cum fac frunzele toamna.
E cu totul firesc să rămînem un popor fără dinți, de vreme ce două nenorocite de plombe costă cît întreținerea pe o lună, iar veșmîntul de viplă al unui molar se ridică la nivelul unei pensii medii.
Dar, o echivalență consolatoare se remarcă și aici, avînd în vedere că refacerea danturii costă la fel de mult ca o-nmormîntare. Astfel încît, fiecare român se găsește într-o dilemă chinuitoare: ce-i de preferat, un cadavru știrb, dar cu sicriu, sau un cadavru cu dentiția de negru, însă orfan de sicriu?
Se spune că românii sunt niște oameni triști, care rîd din an în Paști. Nu, nici vorbă. Românii sunt niște oameni foarte, foarte veseli. Numai că, din cauza lipsei dinților, se abțin de la rîs.
Pentru că România e țara cu cel mai mic număr de dinți pe cap de locuitor, implicit este și țara cu cel mai mic număr de zîmbete pe cap de locuitor.
Numai că, despre acest indicator al nivelului de trai, ticăloasele de statistici nu scot nici un cuvințel.