Președintele prosperei noastre Republici, din pomii căreia bananele cad pară mălăiață, e din ce în ce mai luminos, anexându-și o aură profesorală absentă ieri. Președintele e, ce s-o mai lungesc, lucid și luminos ca o feștilă. Observația unora, că i-au depistat o pâlpâire asimilată fricii, e falsă. De unde vine aura? Autopromovat în lumea dascălilor prin proiectul unei academii de politicieni, domnul Băsescu se vrea Spinoza și se imaginează Descartes. Alonja didactică te obligă să emiți periodic vorbe cu valoare de axiomă. Așa se face că, în tovărășia unor ziariști amuțiți de admirație, președintele coase vorbe cu relief, ca la fotele populare, și cu adâncime de puț. „Dacă era mai ager”, zice Băsescu despre Ponta, prindea postul de premier. Am încercat să descâlcesc vorbele și, zvârlind coaja, să extrag miezul. Ei bine, aviz învățăceilor, pentru a fi bine preparat pentru politică e nevoie să urmărești, cu agilitatea unui cățel gata mereu de detentă, mișcarea imprevizibilă a osului. Ca bun premier trebuie să-l înhați în clipa providențială când ți se arată, chiar și în zeflemea.
Ponta n-a fost pregătit, imaginându-și că pentru a-ți împlini datoriile față de țară e nevoie de o majoritate parlamentară, de sprijin real. Aș, a zis președintele, care, fie vorba între noi, nici n-avea de gând să-l pună pe Ponta premier, fiind cam înăltuțpentru gusturile lui. Ce majoritate, ce sprijin?! Dacă te sprijin io, te sprijină tot UNPR și PD-L la un loc, cu Udrea și Roberta, iar dacă le mai dau trei județe de graniță, să facă Autonoma până la Budapesta, te sprijină și UDMR. Ce dracu’, politica nu e chestie de prințipuri, cum zicea ăla că îmi scapă numele, cam grec, Caragiale. Politica e curvă, bine zis, și dacă e curvă, nu e loc de farafastâcuri. Vrea să fie fată mare, să rămână fată mare, dar lu’ Ponta nu-i dau certificat de absolvire la școala mea. M-am lămurit, după eșecul cu fabrica de înghețată, că vocația mea e intelectuală, mă orientez universitar.
Președintele, îl simt eu, de când a dispărut din sondaje, coborând sub umărul lui Dan Diaconescu, e altul, lunecă spre Patapievici. Lecția ultimă a avut ca temă „greutatea în partid”. Presărată cu pilde despre „grei și grele”, a deschis pârtii revoluționare. Cazuistica a spulberat truisme. De pildă, a spus, referindu-se la elevele Udrea și Roberta, că ele nu pot ajunge grele cu una cu două. Pentru a rămâne cu adevărat grele în, firește, PD-L, au nevoie de 15-20 de ani, ceea ce i-a năucit pe proștii care, manipulați de moașele de țară, încă mai credeau în temeinicia celor nouă luni. Răbdare deci, fetelor, așterneți-vă cu burta pe carte sau, mă rog, în ce poziție vă cade mai bine lumina, și munciți, absorbiți învățătură.
Începe să îmi placă președintele. Perspectiva unei vieți intelectuale, modernizarea școlii care până acum, o știm, a produs doar vaci (sau tâmpiți!), schimbarea unghiului filosofic asupra existenței personale și colective, iată probe de îndrăzneală. Un lucru n-am priceput deloc și cineva chiar m-a întrebat: școala lui Băsescu va da și atestate de manglitori sau simpla absolvire e suficientă pentru subînțelegerea calificării?
