„Am bănuiala că obiceiul de a împodobi bradul în timpul sărbătorii Crăciunului nu este pur și simplu o tradiție care ne-a venit din Occident și pe care ar trebui să o înlocuim cu alte obiceiuri ortodoxe. Desigur, nu m-am ocupat de istoria pomului de Crăciun și de problema originilor sale, dar cred că el este legat de sărbătoarea Crăciunului în adevăratul sens al cuvântului.
În primul rând, pomul de Crăciun poate avea legătură cu profeția lui Isaia: O mlădiță va ieși din tulpina lui Iesei și un lăstar din rădăcinile lui va da (Isaia 11, 1). Atunci când a scris cuvintele: Toiag din rădăcina lui Iesei și floare dintr-însul, Hristoase, din Fecioară ai odrăslit, Cuviosul Cosma Melodul a avut în vedere tocmai această proorocie. Rădăcina este Iesei, adică tatăl lui David, mlădița este David, lăstarul care a crescut din rădăcină și din mlădiță este Născătoarea de Dumnezeu, iar fructul care a ieșit din floarea lăstarului este Hristos. Acest lucru este înfățișat în chip minunat de hagiografie. Așadar, pomul de Crăciun poate să ne amintească de arborele genealogic al lui Hristos ca om, de dragostea lui Dumnezeu, dar și de curățirile succesive ale strămoșilor lui Hristos. În vârful bradului se află steaua, care este Dumnezeul – Om Hristos.
În plus, bradul de Crăciun ne amintește atât de pomul cunoștinței, cât și de pomul vieții, dar mai ales de acesta din urmă. Prin pomul de Crăciun se arată că Hristos este pomul vieții. Dacă nu gustăm din acest pom care dă viață, nu putem trăi și nici nu ne putem împlini scopul existenței. Cu alte cuvinte, Crăciunul nu poate fi conceput fără Sfânta Împărtășanie. Dar Sfânta Împărtășanie duce la îndumnezeirea noastră în Hristos numai dacă îl biruim pe diavol în ceasul în care ne aflăm în fața ispitei, adică în fața pomului cunoștinței binelui și a răului, prin care ne este încercată libertatea.
Ne bucurăm și sărbătorim pentru că „pomul vieții a înflorit în peșteră din Fecioară.”
(noiembrie 1993; extras din „Predici la marile sărbători”, Arhim. Hierotheos Vlachos, Editura Cartea Ortodoxă, Editura Egumenița, Galați, 2004; cu precizarea, pentru cei ce vor dori să citească în întregime această carte, că ea cuprinde mai pe larg hristologia praznicelor împărătești, dezvoltată de autor în cadrul unui seminar pentru profesorii de religie la Sfânta Arhiepiscopie a Atenei, în anul școlar 1994 – 1995, ca și alte articole mai vechi ale autorului.)
(Prof. Religie Mirela Șova, admin. Lacasuri Literare & Vacanta non-stop)
