Tone de mere pentru valorificarea industrială stau pe rampe și în depozitele de mere ale pomicultorilor din zona Fălticeni. Prețul a căzut drastic, ajungând de la 45-50 de bani pe kilogram, cât a fost anul trecut, la 10-13 bani pe kilogram. În aceste condiții, producătorii preferă să stea cu marfa în stoc sau, mai rău, să renunțe să mai strângă merele de „căzătură” deoarece ar trebui să plătească mai mult culegătorilor decât ar obține din valorificare.
„Se duce dracului mărul românesc”
Vasile Andrieș, din Rădășeni, este unul dintre producătorii care a decis să nu mai investească în culesul merelor căzute. „Dacă nu mi se dau măcar 25 de bani pe kilogram, nici nu mai strâng căzătura. O tocăm și o lăsăm în livadă. Un culegător mă costă 75 de lei pe zi; la cât dă fabrica de sucuri de la Vaslui, ies în pierdere”, ne-a spus Vasile Andrieș.
Anul acesta producția a fost mare, dar din cauza vremii nefavorabile un procent mare de mere a fost compromis. La unii producători, în livezile bătrâne proporția de „căzătură” ajunge la 50 la sută.
Florin Florea are, împreună cu tatăl său, în jur de 26 de ha de livadă. Pe rampa din fața casei stau deja circa 50 de tone de mere „căzătură”. „Ni se oferă un preț de nimic, 13 bani la fabrica de sucuri de la Vaslui și 18 bani la Focșani, dar cei din Foșcani plătesc cu mare întârziere. Toată lumea stă cu măr pe stoc, nimeni nu-l dă. Unii nici nu-l mai strâng. La mărul pentru industrializare nu-ți acoperi cheltuielile, rămâi cu 5 bani la kilogram. Dacă era același preț de anul trecut, tot mărul din livada bătrână mergea la industrializare. Acum ce să facem cu el?”, se întreabă Florin Florea.
Tatăl său, Ion Florea, care de o viață lucrează numai în pomicultură, spune că dacă statul nu va găsi o soluție să protejeze producătorii interni, „se duce dracului mărul românesc”. „În ritmul ăsta, în câțiva ani închidem poarta”, a spus el. Conform fermierului, există un cumul de factori care a adus producătorii locali în această situație. Pe de o parte, scăderea puterii de cumpărare a populației, iar pe de altă parte subvențiile mici acordate producătorilor români, comparativ cu cele pe care le primesc cultivatorii din alte țări ale Uniunii Europene, ceea ce-i face să aloce din ce în ce mai puțini bani investițiilor. Pe piața românească, merele de import „iau fața” celor românești.
Producătorii se plâng de merele care intră pe piața românească „la negru”
Vasile Andrieș ne spune că el are 6 ha de livadă, dar la prețul actual cu care se vând merele din producția internă, cu tot cu subvenția pe care o primește trebuie să mai pună bani pentru a plăti impozitul pe venit. „Ca să ne putem lucra livezile anul viitor, ar trebui să vindem cu peste 1,2 -1,5 lei kilogramul. Dacă s-ar fiscaliza toate merele care vin din Republica Moldova și Polonia, poate s-ar regla piața. Așa, vin trei tiruri cu mere și se fiscalizează unul. Cum să reziști?”, întreabă producătorul.
Merele pentru industrializare ar fi trebuit să le asigure cultivatorilor banii până în decembrie, când încep să iasă pe piață cu merele de consum. La 13 bani pe kilogram, asta nu se poate.
Maria și Ionel Amariei din Rădășeni au decis să valorifice „căzătura” făcând țuică, să mai recupereze măcar o parte din banii investiți. Au 10 ha de livadă, plantată în 1960. 30 la sută din producția de anul ăsta e „căzătură”. Din cultivarea merelor au ținut doi copii în facultate, este afacerea familiei lor. Cât mai ține vremea bună, vând pe marginea drumului, la ieșirea din Fălticeni, spre Suceava. După aceea, vor căuta un loc în piața angro din Bacău.
Producție mare, preț mic
În piață la Suceava, producătorii n-au loc decât la tarabele din spate, unde cumpărătorii nu se înghesuie. „În față sunt comercianții, ei stau acolo tot anul, cu marfa din Polonia. Noi, producătorii locali, suntem trimiși în spate. Am încercat, dar anul trecut nu am reușit să vindem nici măcar cu 1 leu kilogramul. Așa că le dăm la comercianți cu 1,3 lei kilogramul și în piață ajung și la 4 lei pe kilogram. Toate prețurile au crescut, numai cel oferit producătorilor de măr a scăzut”, afirmă Maria Amariei. Ea spune că nu are nici un motiv să privească optimistă spre viitor deoarece în acest an producția este dublă față de anul trecut, este foarte multă marfă, care se va vinde la un preț mic. „Am băgat 900 de milioane de lei vechi în soluțiile pentru livadă și n-am scos banii. Acum 4 ani vindeam cu 2,5 lei/ kilogramul, acum angro vindem cu 1,3 lei Ionathan și 1,5- 1,7 lei Golden”, mai spune Maria. Angro înseamnă peste 300 de kilograme. Cu amănuntul, prețul este de 2 lei la Ionathan și 2,5 lei la Golden, prea puțin comparativ cu munca și costurile pe care le implică o plantație cu meri, dar mult față de merele de import din supermarket, care se găsesc și la 1,9 lei kilogramul.
