Pomenirea zămislirii Sfântului Ioan Botezătorul

Această dumnezeiască zămislire a binevestit-o dumnezeiescul Arhistrateg Gavriil către proorocul și sfințitul Zaharia, zicându-i: „Ascultata a fost rugăciunea ta”. Așa că din aceasta s-a cunoscut mai înainte dumnezeiască și feciorească naștere a Preacuratei Născătoarei de Dumnezeu, adică pentru minunea, și a bătrâneților și a sterpiciunii Elisabetei.
Când Domnul și Dumnezeul nostru, unic Fiu și Cuvânt al Tatălui, se pregătea să se pogoare din înaltul Cerului pentru a fi zămislit în chip feciorelnic în sânul Preacuratei Sfinte Maica Domnului, voi să întărească și să vestească această Minune între Minuni printr-una care să îi semene fără a fi precum el.
De asemenea, pentru că întru toate Sfântul Ioan Botezătorul să fie înaintemergătorul lui Hristos, cu șase luni înainte ca Arhanghelul Gavriil să se arate Maicii Domnului, acesta din urmă se arată Marelui Prooroc Zaharia, în momentul în care intră în templul Domnului ca să tămâieze și să se roage pentru popor. Văzându-l, Zaharia fu cuprins de spaimă, dar Îngerul îl liniști spunându-i : „Nu-ți fie teamă, Zaharie, rugile tale au fost ascultate, și femeia ta Elisabeta îți va dărui un fiu pe care îl vei numi Ioan. Vei avea multă bucurie și veselie, și mulți se vor bucura de nașterea lui. Căci el va fi mare în fața Domnului, și se va umple de Duhul Sfânt încă din sânul mamei sale” (Luca 1, 13-15).
Dar Zaharia era bătrân, și la fel și femeia lui. De aceea el se îndoi pentru o clipă de adevărul cuvintelor Îngerului cum că acolo unde Dumnezeu voiește, rânduiala firii se biruiește. De aceea Gavriil îl înștiința că – pentru necredința lui, dar și ca să învețe să se folosească de graiul sau numai pentru a-l preamări pe Domnul -, el va rămâne în muțenie până ce se va naște pruncul.