Pomenirea Sfântului Preacuviosului Părintelui nostru Pimen cel Mare

Sfântul Pimen a fost de neam egiptean și unul dintre marii asceți ai Pustiei Egiptene. Tânăr fiind, el i-a cercetat pe Părinții cei mari ai pustiei, culegând de la ei mierea cea duhovnicească precum albina. Pimen l-a rugat odată pe Avva Pavel să îl ducă la Marele Avvă Paisie. Văzându-1 pe Pimen, a zis Avva Paisie către Avva Pavel: „Copilul acesta pre mulți va mântui, căci mâna lui Dumnezeu este cu el”. Peste puțină vreme tânărul Pimen s-a tuns monah, și i-a atras la viața călugărească și pe doi frați ai lui. Odată maica a venit la pustie ca să îi vadă pe fiii ei. Dar Preacuviosul Pimen nu a lăsat-o pe maică să intre la ei, ci i-a grăit prin ușă:
„Ce voiești? Să ne vezi aici, pentru puțină vreme, sau în împărăția lui Dumnezeu, veșnic?”.
Auzind acestea maica s-a dus de acolo cu bucurie, zicând:
„Încredințată sunt că vă voi vedea acolo, deci nu mai voiesc să vă văd aici, nicidecum!”.
În mânăstirea în care se nevoiau acești frați, al cărei egumen era Avva Anouv, fratele cel mai mare al Sfântului Pimen, rânduiala lor călugărească era așa: noaptea petreceau patru ceasuri lucrând cu mâinile, patru ceasuri le foloseau pentru somn, și patru pentru citirea Psaltirii. Ziua și-o petreceau alternând lucrul mâinilor cu rugăciunea de dimineața și până la amiază, citeau sfintele cărți de la amiază și până Vecernie, iar după Vecernie își pregăteau puțină cină. Aceasta era singura lor masă din zi, care îndeobște se făcea dintr-un fel de varză. Avva Pimen a povestit despre masa obștii odată: „Noi am mâncat ceea ce ni s-a pus înainte. Niciodată nu a zis vreunul din noi «vreau altceva» sau «nu-mi place mâncarea aceasta». Așa a fost petrecerea noastră călugărească în toate zilele vieții noastre, întru tăcere și pace”. Avva Pimen s-a nevoit în veacul al cincilea, săvârșindu-se către Domnul cu pace, la adânci bătrâneți.
Pomenirea Sfântului Preacuvios Pimen cel din Palestina
Sfântul Pimen acesta s-a nevoit în pustia Rouba, care se afla în pustietatea Palestinei, în timpul domniei împăratului Mauriciu (582-602). El în tinerețile lui fusese păstor de oi. Odată câinii lui au sărit pe un om pe care l-au sfâșiat în bucăți, iar el, din răutate, nu a sărit ca să scape viața nevinovatului aceluia. Pentru aceasta i-a arătat Dumnezeu că și el va păți la fel, și va muri sfâșiat de fiarele sălbatice, când va sosi timpul. Precum s-a și întâmplat. El a fost sfâșiat de fiarele pustiei, și sufletul lui s-a înălțat la Domnul.
Pomenirea Sfântului Osie, Episcopul Cordobei
Ca episcop al Cordobei, Sfântul Osie bine a păstorit Biserica Spaniei timp de peste șaizeci de ani. El a fost unul dintre Părinții mari de la Sinodul întâi Ecumenic de la Niceea (anul 325 după Hristos) și a prezidat Sinodul local de la Sardica (Sofia de astăzi, în Bulgaria) din anul 347. El a fost un mare zilot al ortodoxiei, în vremurile în care Biserica era atacată din toate părțile de erezia lui Arie. Atât de râvnitor a fost Sfântul Episcop Osie pentru pentru dreapta credință, încât simțind că i se apropie sfârșitul, a mai dat o dată anatemei necurata erezie ariană.
Pomenirea Sfinților Sfințiți Kușka și Pimen Postitorul
Aceștia au fost monahi din Lavra Peșterilor din Kiev. Sfântul Kușka a predicat Sfânta Evanghelie printre valahi [în veacul al XH-lea, v. infra] și a botezat muți dintre ei. Dar păgânii l-au ucis și pe el și pe ucenicul ce era cu dânsul. Chiar în acele ceasuri Sfântul Pimen Postitorul stătea în Biserica Lavrei Peșterilor din Kiev; și văzând în vedenie moartea mucenicească a Sfântului Kușka, ucenicul și împreună-nevoitorul, a strigat: „Astăzi fratele nostru Kușka a fost ucis pentru Hristos!” Zicând acestea, și-a dat duhul și el. Faptele descrise s-au petrecut în anul 1113.
Pomenirea Sfântului Mucenic Fanurie
Tot în această zi sinaxarul grecesc face pomenire de Sfântul Mucenic Fanurie. Nu se cunoaște cine a fost acest Sfânt și când a trăit. El este cu deosebire cinstit în insulele Rodos și Creta, în anul 1500, Sfântul Fanurie a apărut oamenilor din Insula Rhodos, făcând minuni mari de vindecare a bolilor. În acea insulă s-a aflat și o icoană veche a Sfântului, în care este înfățișat ca un soldat tânăr, purtând cruce în mâna dreaptă, și lumânare aprinsă în mâna stângă. Sfântul Fanurie este foarte cinstit și în Egipt. În Egipt există despre el tradiția că a luptat foarte mult pentru mântuirea mamei lui, care ducea o viață necurată. El nu a izbutit să își întoarcă mama la o viață curată. Dar chiar și așa, el nu a încetat niciodată să sufere cumplit pentru mama lui. Când păgânii au început să îl omoare cu pietre pentru credința lui ân Hristos, Sfântul Fanurie s-a rugat lui Dumnezeu astfel: „Stăpâne Doamne lisuse Hristoase, Cela Ce pe Cruce moarte ai primit pentru păcatele noastre, primește și moartea mea aceasta pentru Tine, și ajută tuturor celor care se vor ruga Ție pentru a lui Fanurie păcătoasă maică”. În Egipt, mulți creștini așa se și roagă: „Mântuiește, Doamne, pre maica Sfântului Fanurie, și ajută-mi și mie, păcătosului”. Mulți primesc grabnic și minunat ajutor prin această rugăciune – nota autorului.
(sursa: sfantulnicolaevelimirovici.wordpress.com)