Pomenirea Sfântului Preacuviosului Părintelui nostru Isaachie Mărturisitorul

În timpul domniei împăratului Valens, arienii, cu ajutorul împăratului, prigoneau sălbatic Ortodoxia. Auzind de aceste progoniri, un pustnic care se nevoia în părțile răsăritului și-a părăsit pustia și a venit la Constantinopole ca să-i întărească pe creștini în a-i înfiera și a-i vădi pe eretici cu vitejie. În același timp, împăratul Valens se îndrepta către nord cu armate împotriva goților, care trecuseră dincoace de Dunăre, în Tracia. Isaachie a ieșit înaintea împăratului și i-a zis: „O împărate, deschide bisericile ortodocșilor și-ți va binecuvânta ție Dumnezeu calea!„. Dar împăratul l-a disprețuit pre Bătrânul și cuvintele lui și și-a continuat calea, în următoarea zi Isaachie iar a alergat înaintea împăratului, și iar i-a zis aceleași cuvinte, arătându-i proorocește că altfel rău va fi de el la acel război. Împăratul era să dea ascultare cuvintelor Bătrânului, dar un anume sfătuitor al împăratului, următor al necuratei erezii a necuratului Arie, l-a împiedicat pe împărat de la aceasta. De aceea bătrânul Isaachie a fost lovit de gărzi și aruncat în mărăcini. Dar Sfântul Isaachie și în a treia zi a alergat înaintea împăratului și, apucându-i calul de căpăstru, i-a strigat tare împăratului ruga de a lăsa libertate Bisericii lui Dumnezeu, arătându-i cu de-amănuntul pieirea lui dacă nu va asculta. Împăratul înfuriat a poruncit ca bătrânul să fie bătut și aruncat într-o groapă plină de noroi și spini. Dar trei îngeri ai Domnului l-au scos pre sfântul din acea groapă, în a patra zi Bătrânul Isaachie a venit înaintea împăratului și i-a proorocit moartea groaznică care îl așteaptă dacă nu va da libertate Ortodoxiei: „Ție îți grăiesc, împărate! Tu te duci cu oștire împotriva barbarilor, dar nu vei face față în război! Tu vei da dosul și vei fugi dinaintea dușmanilor tăi, dar ei te vor prinde și te vor arde de viu!”, proorocie care s-a întâmplat întocmai. Barbarii au secerat armata lui Valens ca pe pleavă, iar împăratul, împreună cu acel sfătuitor necurat al lui, au scăpat ascunși într-un coș de nuiele. Barbarii au aflat unde se ascunde împăratul și, înconjurând locul acela, i-au dat foc. Atât împăratul cât și acel sfătuitor blestemat al lui au pierit arși de vii. În urma lui Valens pe tronul imperial de la Constantinopole a urcat împăratul Teodosie cel Mare. Teodosie, auzind de prorocia Sfântului Isaachie și de împlinirea ei, a poruncit ca Sfântul Isaachie să fie adus cu cinste la Curtea Imperială și s-a închinat până la pământ înaintea lui. Dat fiind că pacea se întorsese peste Biserica lui Dumnezeu iar arienii fuseseră alungați în surghiun, Sfântul Isaachie a voit să se întoarcă la pustia lui. Împăratul însă l-a rugat și l-a înduplecat să rămână în Constantinopole. De aceea aristocratul Saturnin a zidit o sfântă mănăstire pentru Avva Isaachie, unde el a viețuit întru nevoințe pustnicești până la moartea lui, săvârșind multe minuni. Acea mănăstire s-a umplut de monahi mulți și râvnitori și s-a făcut vestită prin sfințenie. Înaintea morții lui, Sfântul Isaachie l-a numit pre ucenicul său Dalmatus stareț în locul lui, de la care mai târziu și-a luat numele și mănăstirea [a Dalmaților]. Plăcutul lui Dumnezeu Sfântul Isaachie a trecut la veșnicie în anul 383, spre a se bucura pururea de vederea feței Domnului.
Pomenirea Sfintei Cuvioase Macrina
Această Sfântă Macrina a fost bunica Sfântului Vasile cel Mare. Ea era vestită pentru marea ei înțelepciune, credință și evlavie. Ea a fost ucenița Sfântului Grigorie Făcătorul de Minuni din Neocezareea. În timpul domniei lui Dioclețian, Macrina și-a lăsat casa, și împreună cu bărbatul ei Vasile s-au dus și s-au ascuns în pustietăți și în codri. Proprietățile lor au fost confiscate de păgâneasca stăpânire, dar Macrina și cu bărbatul ei nu au regretat nimic. Lipsiți de toate în afară de dragostea lor pentru Dumnezeu, ei și-au făcut casă din pustietatea codrului, unde au viețuit timp de șapte ani. Prin dumnezeiasca purtare de grijă, din munte se pogorau la ei capre, care le asigurau lor hrana zilelor. Ei amândoi au adormit cu pace în veacul al patrulea, după ce au trecut prin suferințe mari pentru credința lor. (https://sfantulnicolaevelimirovici.wordpress.com)