Sfântul Mucenic Teodot, născut în Galația – Asia Mică, era Episcopul Cirenei din Cipru. În timpul unei persecuții a creștinilor din timpul păgânului împărat Liciniu (311-324), Sf. Teodot îl mărturisea pe Hristos fără opreliști, cerându-le păgânilor să lase deoparte idolii și să se închine la adevăratul Dumnezeu. Sabin, ighemonul insulei Cipru, a ordonat arestarea episcopului și aducerea sa la judecată.
Auzind de porunca ighemonului, episcopul n-a mai așteptat după soldați ci s-a dus singur la ighemon, spunându-i: „Eu, cel pe care-l cauți, sunt aici. Am venit să-l propovăduiesc pe Domnul Dumnezeul meu. „Ighemonul a hotărât să fie bătut fără milă, să-l suspende de un copac și să-i scrijelească trupul cu obiecte ascuțite, după care l-a aruncat în închisoare. După cinci zile, Sf. Teodot a fost dus în fața ighemonului care, a presupus că după atâtea chinuri, sfântul a renunțat la credința lui ca să nu mai sufere mai mult.
Cu toate acestea, Sf. Teodot nu a încetat să-L proslăvească pe Hristos. La început, l-au pus pe un grătar de fier sub care au aprins un foc; apoi i-au bătut cuie în tălpi și l-au pus să meargă. Mulți dintre martorii suferințelor martirului au fost atât de impresionați de răbdarea cu care acesta îndură chinurile și de inspirația divină a cuvintelor sale, încât au crezut ei înșiși în Hristos. Auzind acestea, Sabin a ordonat sa oprească tortura și să-l arunce pe sfânt în închisoare.
În timpul Sf. Constantin Cel Mare (prăznuit în 21 mai), creștinilor li s-a permis să-și manifeste credința și printre cei eliberați din închisori s-a aflat și Sf. Teodot. Acesta s-a întors în Cirene și după doi ani în scaunul episcopiei, a adormit întru Domnul în pace prin anul 326.




