Pomenirea sfântului mucenic Nicon și a celor o sută nouăzeci și nouă de ucenici ai săi

Cuviosul părintele nostru Nicon a trăit pe vremea ighemonului Cvintilian și se trăgea din ținutul neapolitanilor. Era frumos la înfățișare, strălucitor la vedere și aprig în războaie. Tatăl lui se închina la idoli, iar mama lui era creștină. Întâmplându-se un război mare și având loc o luptă grozavă, fericitul Nicon aducându-și aminte de îndemnurile mamei lui și suspinând adânc a zis: „Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi!” Apoi însemnându-se cu semnul cinstitei cruci s-a aruncat în vâltoarea luptei; iar după război s-a întors și Nicon la casa lui. Și încredințând maicii lui cele ce avea în minte, a pornit cu corabia către părțile Constantinopolului.
Ajungând într-o insulă, care se numește Hios, s-a coborât din corabie și s-a urcat pe unul din munții de acolo. Și rămânând pe munte timp de șapte zile, dedându-se la post, la privegheri și la rugăciune, i s-a vestit de către un înger dumnezeiesc să coboare pe țărmul mării, împreună cu toiagul pe care i-l încredințase acela care i se arătase lui. Ajungând la țărm și găsind aici o corabie, s-a urcat în ea și plutind timp de două zile a ajuns la muntele Ganos. Aici, coborând iarăși din corabie, i-a ieșit înainte din întâmplare un episcop, îmbrăcat simplu, ca un monah, și luându-l de mână, l-a dus în peștera în care locuia acela. După ce mai întâi l-a învățat cele de cuviință, l-a botezat în numele Sfintei Treimi, împărtășindu-l și cu Sfintele Taine; iar după trei ani l-a hirotonit ca preot și apoi ca episcop.
Luându-și asupra lui purtarea de grijă asupra celor o sută nouăzeci de monahi care au venit la el, i-a luat mai târziu pe toți și a venit în Mitilene, iar de acolo a pornit cu ei spre Italia. Și după ce a văzut pe mama lui și murind aceasta a îngropat-o, s-a dus în Sicilia și și-a găsit loc de petrecere în muntele Tavromeniei, adăugându-se la numărul monahilor care erau împreună cu el, încă nouă. Ighemonul aflând ce se vorbea despre sfânt, a dat poruncă să fie aduși îndată toți înaintea lui. Apoi, supunându-i la chinuri, au fost întinși la pământ și înțepați cu sulițe în tot felul, după care li s-au tăiat capetele cu sabia. Iar sfântul Nicon a fost întins pe cele patru mădulare, a fost ars cu făclii, i s-au legat greutăți de picioare, a fost târât pe pământ și împins în prăpastie, a fost lovit cu pietre, i s-a tăiat limba și în cele din urmă i s-a tăiat și lui capul cu sabia. În felul acesta s-a săvârșit pătimirea lui mucenicească. (Calendar ortodox 2007)