Pomenirea Sfântului Mucenic Mamant

Sfântul Mucenic Mamants-a născut în Paflagonia, din vestiți părinți creștini, Theodot și Rufina. Părinții lui au fost întemnițați pentru credința în Hristos. Mai întâi a murit tatăl, care era întemnițat; apoi a murit maica lui, Rufina, de îndată ce l-a născut pe el, pruncul Mamant. Așa s-a aflat pruncul viu, între trupurile moarte ale părinților lui. Dar Dumnezeu de Grijă Purtătorul a trimis un înger la o femeie văduvă nobilă, pe nume Ammia. Ammia l-a văzut pe înger în vis: el îi poruncea să meargă la temniță și să ia copilul. Eparhul cetății i-a îngăduit Ammiei să meargă și să îngroape morții, și să ia pruncul la casa ei. Mamant nu a grăit până întru al cincilea an al vieții lui, și atunci, primul cuvânt pe care 1-a rostit a fost Mama. De aceea s-a și numit Mamant. Copilul Mamant a dat dovadă de neobișnuită agerime la studiul cărții. Cum era crescut întru toată rânduiala credinței creștine, el nu și-o ascundea pe aceasta, ci o mărturisea și față de ceilalți copii și râdea de idoli. În timpul domniei lui Aurelian a fost o crudă prigoană contra creștinilor, în care păgânii nu i-au iertat nici măcar pe copii. Mamant era în vârstă de cincisprezece ani când a fost adus înaintea tribunalului împăratului. Împăratul i-a zis că este suficient dacă se va lepăda de Hristos verbal. Dar Mamant i-a răspuns: „Nici cu inima și nici cu buzele nu mă voi lepăda de Domnul și Dumnezeul meu, Iisus Hristos”. Împăratul a poruncit biciuirea lui, arderea lui cu făclii, iar la urmă aruncarea lui în mare. Dar îngerul Domnului 1-a scăpat, și 1-a dus la un munte înalt de lângă Cezareea. El a viețuit în acel munte, în singurătate, tăcere și rugăciune. Fiarele sălbatice s-au îmblânzit de rugăciunile și de sfințenia vieții lui. El a fost după o vreme aflat de chinuitori și adus din nou la judecată, fiind din nou torturat bestial. Dar scăpând cu ajutor dumnezeiesc și de foc și de aruncarea la fiare sălbatice, el a fost ucis de un popă idolesc care 1-a străpuns cu un trident. Așa și-a săvârșit muceniceasca alergare acest fiu de mucenici, rămânând pururea credincios Domnului Hristos Iisus în toate chinurile lui. Din sfintele moaște ale sfântului Mucenic Mamant izvorăsc multora minunate tămăduiri.
Pomenirea sfântului Ioan Postitorul, Patriarhul Constantinopolului
Acest sfânt se prăznuiește și la 30 august. Sfântul Ioan Postitorul a fost mai întâi lucrător în aur, dar din pricina marii lui evlavii și sfințeniei vieții, și prin rânduiala tainică a lui Dumnezeu, el a fost hirotonit întru preot. Odată, tânăr fiind, Ioan mergea alături de Eusebie, monah din Palestina. Deodată un glas a grăit către Eusebie monahul: «Nu ți se cuvine ție, Avva, să mergi la dreapta celui mai mare!». Acela a fost glas de la Dumnezeu, prin care se prorocea înalta slujire la care avea să fie chemat în scurt timp Ioan aurarul. loan a fost ridicat în scaunul patriarhal al Constantinopolului în urma Fericitului Eutihie. El nu a voit mai întâi să primească această mare slujire, dar în urma unei vedenii înfricoșate, a primit. Sfântul Ioan a fost un mare postitor, mijlocitor pentru oameni înaintea lui Dumnezeu și făcător de minuni, până la moartea lui și dincolo de ea. El a trecut la ceruri la anul 595. După moartea lui s-a aflat că o lingură de lemn, o cămașă de in și un strai vechi au fost singura lui avere. Sunt vestite scrierile lui despre pocăință și despre mărturisire.
(Sursa: https://sfantulnicolaevelimirovici.wordpress.com/)