Pomenirea Sfântului Mucenic Elefterie

Sfântul Mucenic Elefterie era din cetatea Romei. De mic a rămas orfan de tată și a fost crescut numai de mama sa Antia, care fusese învățată în credința creștină de Sfântul Apostol Pavel. Copilul a fost dus de mama lui la episcopul Anichit și a învățat de la el Sfintele Scripturi. Anichit l-a rânduit în ceata clericilor; când a fost în vârstă de 15 ani l-a hirotonit diacon, la 18 ani preot, iar când a ajuns de 20 de ani a fost făcut episcop al Iliricului. Pentru că învăța și propovăduia pe Hristos a atras pe mulți la credință; de aceea împăratul Adrian a trimis de l-a adus la el. Dus înaintea lui, sfântul a mărturisit că Hristos este Dumnezeul tuturor. La porunca împăratului a fost supus la chinuri pe care le-a îndurat cu seninătate. Sfătuit de prefectul Coremon, împăratul a făcut un cuptor, care avea țepușe ascuțite, de o parte și de alta. La rugăciunea sfântului către Dumnezeu, Coremon, umplându-se de Duh Sfânt a intrat el întâi în cuptor și a mărturisit că Hristos este Dumnezeu. Din cuptor a ieșit nevătămat și i s-a tăiat capul. A fost aruncat și Sfântul Elefterie în cuptor; dar s-a stins focul și a ieșit sănătos. Apoi a fost legat într-un car tras de cai sălbatici. Dezlegat de îngeri, sfântul a fost dus într-un munte înalt, unde trăia cu animalele sălbatice; aceste fiare se îmblânzeau când sfântul le vorbea cuvintele lui Dumnezeu. Împăratul a trimis ostași ca să-l prindă; dar sfântul i-a îndrumat la Hristos și i-a botezat. Odată cu ei au mai crezut în Hristos și alții ca la cinci sute. Dus la împărat a fost ucis de doi ostași.
Mama lui, Antia, a fost ucisă și ea cu sabia pe când îmbrățișa și săruta pe fiul ei mort.