Pomenirea preacuviosului Isaachie Mărturisitorul, egumenul Mănăstirii Dalmaților – Constantinopol

Acest preacuvios a trăit in veacul al IV-lea si era din părțile Răsăritului, unde s-a făcut călugăr și a pustnicit cu mari osteneli în deșert.
Și venind în Constantinopol în zilele lui Valens Arianul (364-378), care se ridicase cu război împotriva goților, l-a întâmpinat acest fericit sfătuindu-l și rugându-l să deschidă biserica ortodocșilor; dar împăratul neascultându-l, el iarăși i-a ieșit înainte și l-a dojenit asemenea, zicându-i să deschidă și să dea bisericile ortodocșilor, dacă vrea să nu piară fugind din fața vrăjmașilor la război. Și scârbindu-se împăratul de îndrăznirea sfântului, a poruncit să-l bată și să fie aruncat în mărăcini. Iar sfântul ieșindu-i înainte a treia oară, i-a apucat calul de frâu arătându-i aievea pierea, de nu va întoarce bisericile creștinilor. Împăratul mâniindu-se, l-a dat pe seama lui Satornin și a lui Victor, poruncindu-le să-l pună sub pază până ce se va întoarce cu pace. Atunci i-a zise sfântul: „De te vei întoarce cu pace, înseamnă că mie nu mi-a grăit Dumnezeu; dar tu vei da dosul și vei fugi dinaintea vrăjmașilor tăi și vei fi prins și-ți va fi sfârșitul vieții tale prin foc”. A făcut împăratul război, dar fiind biruit, a scăpat într-o șură de paie, împreună cu prepozitul, care fiind părtaș al acestui eres, întărâta pururea pe împăratul împotriva ortodocșilor; și în acea șură au fost arși de goți. Iar sfântul a fost mărit pentru proorocia sa și pentru mărturisirea Ortodoxiei, și petrecându-și restul vieții în Constantinopol s-a mutat către Domnul.