Sâmbăta dinaintea Praznicului Rusaliilor este închinată pomenirii tuturor moșilor de vară, adică a celor din veac adormiți. Textul liturgic din Penticostar arată în chip lămurit faptul că sunt acum pomeniți „creștinii care au adormit în credință: părinți, strămoși, bunici și străbuni, frați și prieteni, bogați și săraci, împărați și domni, pe cei de laolaltă și sihaștri”, pentru aceștia rugându-L pe Dumnezeu, astfel: „Odihnește-i… unde sunt mulțimile tuturor drepților și unde este sălașul sfinților Tăi”.
Alte texte din slujba acestei sâmbete arată că rugăciunea de pomenire a celor adormiți se face și pentru cei care au murit în împrejurări năprasnice: „Pe cei ce au sfârșit sfâșiați de fiare, Hristoase, și pe care peștii i-au înghițit, pe care cutremurul, surparea pământului ori prăpastia i-au îngropat … pe cei ce i-au ucis sabia, cuțitul și focul, izbitura răutăților, despicarea stâncilor și tâlharii, foametea și ciuma”, rugându-L pe Hristos Mântuitorul să-i izbăvească „de groaza cea de acolo”, ca un milostiv, mântuindu-i „cu împărtășirea și cu bucuria” Sa.
Unii teologi ai Bisericii identifică în aceste exprimări liturgice și pe sinucigași, adică pe cei care și-au luat singuri viața, și pentru care nu se face nicicând rugăciune în lăcașul Bisericii, exceptând ziua aceasta a sâmbetei moșilor de vară. În accepțiunea acestor teologi, singurul moment din cursul anului liturgic în care se face rugăciune publică și pentru sinucigași este această sâmbătă dinaintea Rusaliilor, ca un pogorământ de la regula bisericească statornicită, rugându-l pe Hristos să-i miluiască, izbăvindu-i și mângâindu-i în groaza ce-i învăluie în iad, acolo unde sufletul lor se chinuiește.
În sensul acesta, și rugăciunea a cincea de la vecernia plecării genunchilor din Duminica Rusaliilor zice: „… și la acest praznic, cu totul desăvârșit și mântuitor, ai binevoit a primi rugăciuni de mijlocire pentru cei ținuți în iad, dându-ne nouă mari nădejdi că vei trimite ușurare și mângâiere celor cuprinși de întristări apăsătoare”.
În sensul acestor rugăciuni și mijlociri, deja invocate, credincioșii Bisericii noastre trebuie să știe că în această zi a sâmbetei moșilor de vară au datoria creștinească de a-i pomeni pe toți strămoșii și moșii lor după trup, și pe toți cei din veac adormiți, la Slujba Parastasului de obște care se săvârșește în toate Bisericile Ortodoxe în această sâmbătă. Pe pomelnicele lor pentru slujba aceasta a Parastasului ei pot trece în această zi și pe sinucigași, menționând însă în dreptul numelui acestora chipul morții lor (adică sinucigaș), pentru ca preoții să poată să-i diferențieze pe aceștia de cei adormiți întru nădejdea învierii și a vieții celei veșnice, pentru cei dintâi „care plâng și se chinuiesc, așteptând mângâierea lui Hristos” (adică pentru sinucigași), rugând pe Dumnezeu „ca să îndepărteze de la ei toată durerea, întristarea și suspinarea …”
Pomenirea aceasta a moșilor de vară are rostul de a-i învrednici și pe cei adormiți în dreapta credință de darurile Sfântului Duh, a cărui pogorâre o vom prăznui în ziua următoare, a Rusaliilor, aceasta întrucât lucrarea Duhului Sfânt nu-i cuprinde numai pe creștinii vii, ci se extinde și asupra celor adormiți, întrucât cei vii și cei adormiți sunt deopotrivă membri ai Bisericii Universale.
(pr. lect. dr. Lucian FARCAȘIU)
