Pomenirea celor adormiți constituie un prilej prin care neamul omenesc trăiește, într-un fel, intensitatea unei relații și a unei comuniuni săvârșite prin slujbă. Pentru aceasta Biserica a rânduit pomeniri generale ale tuturor celor adormiți, pomeniri care se mai numesc „Moșii” (de vară, de toamnă și de iarnă).
„Moșii” de toamnă cuprinde un parastas general al celor adormiți, care s-a adăugat mai târziu în tradiția Bisericii Ortodoxe și doar în unele zone din Țara Românească.
Pomenirea generală a celor adormiți în perioada de toamnă are loc sau stă în legătură fie cu sărbătoarea Sfântului Dimitrie sau cu prăznuirea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, fie în sâmbăta dinaintea începutului Postului Crăciunului.
Mărturii despre ținerea „Moșilor” de toamnă se găsesc începând cu secolul al IX-lea la Mănăstirea Studion din Constantinopol, iar în secolul al XVII-lea, în Grecia. Biserica Rusă are într-adevăr pomenirea aceasta de toamnă a celor adormiți în sâmbăta dinaintea sărbătorii Sfântului Dimitrie; iar Biserica Romano-Catolică are și ea o pomenire a celor adormiți în data de 2 noiembrie și care datează încă din secolul al XI-lea.
Oricum, această pomenire de toamnă pentru cei adormiți s-a extins cu timpul, iar credincioșii și-au însușit-o extrem de mult.
Este o pomenire care stă sub semnul recoltei; într-un fel, o pomenire care nu necesită străduință în ceea ce trebuie împărțit sau dat de „pomană”. Toate roadele au fost adunate, iar credincioșii pot împărți roade de fructe și de legume care sunt foarte la îndemână.
Un coș plin cu roade de toamnă pus spre rânduiala parastasului și a împărțirii pentru cei adormiți cu semnele și culorile toamnei aduce frumusețea Învierii, o frumusețe a culorilor și a gustului de toamnă care face ca „pomana să fie primită”.
Iată, așadar, o perspectivă a unei tradiții de toamnă care stă sub semnul unei mijlociri din partea celor vii pentru cei adormiți. Această rânduială trebuie săvârșită cu rugăciune personală și prin slujba Bisericii ca rugăciune colectivă, iar mai apoi prin împărțirea darurilor celor care sunt lipsiți, ca fapte de milostenie și de dragoste spre pomenirea sufletelor celor adormiți. (pr. Răzvan-George TOPALĂ)
