Pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Sava cel sfințit

Cuviosul Părintele nostru Sava cel sfințit a trăit pe vremea împăratului Teodosie cel Mic. De loc era din Capadocia, iar părinții lui se numeau Ioan și Sofia. Chiar de la începutul vieții lui a îndrăgit viețuirea călugărească, așa că a intrat de mic într-o mănăstire numită Flavian. Era atât de înfrânat încă din copilărie, că văzând în gradină un măr și dorind să-l mănânce, a zis: „Frumos era la vedere și bun la mâncare fructul ce m-a omorât”. A luat mărul cu mâinile, dar nu l-a mâncat, ci l-a călcat în picioare și lege și-a pus să nu mănânce măr niciodată.
La vârsta de optsprezece ani, a mers la marele Eftimie (prăznuit la 20 ianuarie); acesta l-a trimis la cuviosul Teoctist (prăznuit la 3 septembrie) în chinovie. Acolo a cunoscut viețuirea dumnezeiască a fraților și a mers pe urmele virtuții celor pe care i-a cunoscut în chinovie. Din pricina covârșitoarei lui înduhovniciri, marele Eftimie îl numea copil cu suflet de bătrân. Și cu cât creștea în vârstă cu atât sporea și în virtute. De aceea a și făcut multe minuni. Printre altele, prin rugăciunea lui, a făcut să izvorască apa în locuri fără de apă.
A fost învățătorul multor monahi. A fost în două rânduri sol la Constantinopol, trimis de patriarhii Ierusalimului din acele vremuri: o dată la împăratul Anastasie, iar a doua oară la împăratul Iustinian. Ajungând deci la vârsta de nouăzeci și patru de ani, s-a mutat către Domnul.