Pomenirea celui dintre Sfinți, Părintele nostru Alexandru, patriarhul Constantinopolului (+340)

Sfîntul Alexandru a fost episcop pe vremea marelui împărat Constantin (313-337) și a Sfîntului Mitrofan, întîiul patriarh al Constantinopolului. Și era Sfîntul Alexandru bărbat cu multă rîvnă, și împodobit cu o minunată înțelepciune și cu fapte bune. Cînd s-au adunat la Niceea Sfinții Părinți, la cel dintîi Sinod, a toata lumea (325), patriarhul Mitrofan, neputînd merge, din pricina bătrîneților, pe acest Sfînt Alexandru l-a trimis în locul lui, ca mărturisitor al dreptei credințe. Și a dovedit acolo multă pricepere împotriva rătăcitei învățături a lui Arie, încît, de mult folos au fost îndrumările date de el pentru statornicia adevărurilor dreptei credințe.
Iar, cînd, după moartea Sfîntului Mitrofan, Sfîntul Alexandru a fost înălțat patriarh al Constantinopolului, el a păstorit cu părinteasca grijă turma lui Hristos, ce i-a fost încredințată, fiind un bun și neadormit păstor, împotriva lupilor eretici și păgîni și chiar împotriva împăratului din vremea sa, Constanțiu, fiul marelui Constantin, care se lăsase înșelat de uneltirile părtașilor lui Arie. Și așa, după o lungă viață de lupte și rîvnă, pentru apărarea credinței, cînd anii săi au ajuns la 98, Sfîntul Alexandru s-a mutat, cu pace, către Domnul.