Pomelnicul – cum trebuie scris și care e rostul său

Când vin la biserică, mulți oameni aduc la sfântul altar, ca o obișnuință, un pomelnic, unde scriu atât numele lor, cât și ale celor pe care îi poartă în gând – rude, prieteni, cunoscuți etc. De ajutor multora ar fi să cunoașteți câte ceva din importanța acestui gest, aparent simplu, dar care are și el regulile sale de alcătuire.
„Când vă rugați, rugați-vă pentru toți și pentru fiecare”
Se întâmplă ca un creștin să aducă la biserică un pomelnic și să considere că a făcut tot ceea ce trebuia: va fi pomenit la biserică și cu aceasta și-a încheiat datoria sa, el nu mai are nimic de făcut.
În realitate, este nevoie și de rugăciunea personală. Și aici ar trebui să existe un pomelnic. Acesta – fie că este scris, fie că nu – este de dorit să cuprindă cât mai multe nume: de la cei apropiați din familie – soț, soție, copii, părinți, bunici, nași, prieteni – până la nefericiții acestei lumi. Părintele Sofronie Saharov ne îndeamnă: „Când vă rugați, rugați-vă pentru toți și pentru fiecare. Și adăugați: „Pentru rugăciunile lor, pentru rugăciunile lui, miluiește-mă și pe mine“. Astfel, puțin câte puțin, conștiința voastră se va lărgi“.
În pomelnicul ce urmează a fi dus la biserică se trec numai numele de botez ale celor pe care dorim să-i pomenim (Ioan, Ana, Elena). Nu se trec numele prescurtate sau poreclele. Se înțelege, numai oamenii pot fi trecuți în pomelnic. Spun aceasta deoarece au fost cazuri în care cel care a alcătuit pomelnicul a considerat de cuviință să treacă și numele câinelui la care ținea foarte mult!
În cazul clericilor, numele este însoțit de denumirea treptei preoțești (de exemplu: „preotul Ioan“ sau „ieromonahul Varsanufie“, „diaconul Grigore“), la fel pentru monahi sau monahii (de exemplu: „monahia Olimpiada“). Cei vii vor fi grupați împreună, la fel cei adormiți, menționându-se deasupra fiecărui grup: vii sau adormiți.
Pentru Taina Sfântului Maslu se aduc numai pomelnice pentru cei vii
La ce slujbe ale Bisericii sunt pomeniți cei vii, și la ce slujbe, cei adormiți?
La Sfânta Liturghie se pomenesc atât viii, cât și cei adormiți – și este bine ca orice creștin care aduce jertfă la altar să aibă pomelnic și pentru cei vii și pentru cei morți, pentru că sunt situații în care sunt aduse pomelnice fie numai pentru cei vii, fie numai pentru cei morți. Pentru Taina Sfântului Maslu se aduc numai pomelnice pentru cei vii. La fel și pentru slujba Acatistului. Pomelnice numai cu numele celor adormiți se aduc pentru slujba Parastasului.
Este bine să trecem în pomelnic necazurile, dorințele noastre pentru care ne rugăm?
Cea mai mare parte a pomelnicelor care ajung la altar conțin și însemnări legate de persoanele trecute acolo: în privința stării sau a dorințelor acestora (bolnavi, necăsătoriți, stăpâniți de patima beției etc.) sau chiar adevărate istorisiri, încât o pagină întreagă cuprinde numai două nume, iar restul e povestire. Cred că cel mai bine este să fie scris numai numele de botez, eventual, cu însemnarea celor care sunt bolnavi sau într-o situație specială („Ioan bolnav“). E drept că uneori și detaliile care însoțesc numele celor din pomelnic pot fi de folos, pentru că îi sunt de ajutor preotului pentru a realiza o raportare mai personală față de cei pomeniți. Totuși, ținând cont că, de multe ori, astfel de amănunte nu sunt potrivite cu viețuirea creștină (de pildă, se cere pedepsirea dușmanilor, ale căror nume sunt enumerate) sau sunt exagerate, cum spuneam, numele de botez este suficient. Dumnezeu știe mai bine decât omul însuși ce anume îi este acestuia de folos.
(sursa: http://www.doxologia.ro)