Primul nostru an în UE se încheie. Deși părerile diferă vizavi de cine e vinovat, diagnosticul e unanim. A fost un an rău, un an prost, un an pierdut, un an în care ne-am arătat în sfârșit cum suntem, nemaifiindu-ne frică de UE. Nu numai că am pierdut timpul cu suspendarea nereușită a președintelui, dar s-au trecut tone de legi aberante, unele întoarse din drum de Curtea Constituțională (un număr fără precedent), altele nu. Planurile operaționale pentru cheltuit fonduri europene se târâie la Bruxelles, unde sunt în mare măsură rescrise de experții Comisiei. Agențiile care evaluează performanțele țărilor au început să ne dea bile negre. Clasamentele de sfârșit de an, ca și sondajele, au arătat că nu doar am rămas cea mai coruptă țară din UE, ci brusc percepția corupției s-a înrăutățit. Câtă vreme investitorii aveau impresia că ne luptăm cu corupția, dădeau răspunsuri mai optimiste în asemenea sondaje. Deodată, toată lumea se plânge că se cere mită. Nu e de mirare. Într-un climat în care guvernul încearcă să închidă DNA ca să poată după aceea să dea legi în favoarea tuturor amicilor (oricum o face, dar plătește: uite că DNA a reușit în ultimii doi ani să pună sub cercetare nouă miniștri), desigur că nimeni nu mai crede că există voința politică de a curăța România. Dimpotrivă.
Se crede greșit că marea problemă în România e bacșișul dat la doctor sau la polițaiul de trafic. Dar nu e așa. Mita către administrație a scăzut constant în ultimii 4-5 ani deja. Orice șofer știe că ai mult mai rar ocazia să mituiești poliția de trafic, pe care o vezi mai des ca înainte trăgând pe dreapta Mercedesuri și BMWuri. Miniștrii Sănătății sunt de vină că au lăsat personalul sanitar plătit atât de prost, când a curs cu bani pe la bugetari, astfel că acum toți cei mai buni pleacă în restul UE. Problema mare nu e însă a corupției individuale, ci a celei de stat. În 2004 un secretar de stat (Sergiu Sechelariu) a fost dat afară în premieră pentru că aloca discreționar (și evident pe criterii de clientelă politică) banii de infrastructură. Legi trecute în 2003 și 2004 precizau pentru prima dată mecanismele exacte, matematice prin care fondurile pentru regiuni se alocau conform unor criterii clare, pentru a reduce discreția și abuzurile. Ar fi trebuit să fie începutul unei noi ere. Dar noua eră a durat numai doi ani, ca în 2007 să ne întoarcem de unde am plecat.
Există două filosofii de alocare a fondurilor de la buget, obținute prin taxe. Una, cea liberală, încearcă să restituie cât mai mult celor care au contribuit mai mult. Oamenii, ca și regiunile înstărite, sunt favorizate. A doua filosofie, social sau creștin democrată (că aceste două doctrine sunt apropiate la acest capitol), încearcă prin distribuirea banului public să corecteze inegalitățile. Cei bogați plătesc disproporționat față de cei săraci, și primesc puțin sau nimic de la stat. Regiunile mai puțin prospere primesc redistribuiri serioase de la cele bogate. Dar în ambele filosofii distribuția urmează o ideologie politică și socială ale cărei criterii sunt transparente și universale. Aceasta e definiția modernității. În țările din Lumea a Treia, însă, sistemul nu funcționează așa. Banii sunt distribuiți în mod particular, nu universal, cu anumite grupuri sau persoane bucurându-se de favoritisme. Miza politicii nu mai este transpunerea în practică a unei ideologii sau a unui program, ci mituirea unui număr cât mai mare de clienți influenți care te pot ține la putere. De asta legile impuse nouă de Uniunea Europeană încearcă să precizeze cât mai clar cum sunt alocate fondurile, pentru a limita asemenea comportamente. Că ei știu bine cum suntem. În ce altă țară din Europa, într-un singur mandat electoral (2000-2004), jumătate din primarii aleși s-au mutat la un alt partid, cel de guvernământ, că altfel nu căpătau fonduri?
Anul 2007 a adus o deteriorare dramatică din acest punct de vedere. Pentru a eluda legile care au criterii clare de distribuire a fondurilor, s-au creat fonduri noi, de la ecologie la educație, care nu mai sunt supuse nici unor criterii, că acum suntem membri plini UE și facem cum vor mușchii noștri. Acestea s-au distribuit integral clientelar ca să plătească sprijinul pentru guvernul liberal ultraminoritar, ducând la situații aberante ca nefinanțarea școlilor din regiuni politic controlate de democrați. Dar și fondurile la care există criterii au fost mulse arbitrar într-un fel de neimaginat. Trecând în revistă anexa nr. 7 din Legea bugetului pe 2008 care prevede sumele defalcate din TVA pentru echilibrarea bugetelor locale, se vede imediat că diverși baroni locali și-au vândut scump sprijinul pentru legea bugetului. Județul Teleorman, al cărui președinte de CJ este vicepreședintele PSD Liviu Dragnea, a avut alocate inițial în buget 55 de milioane de lei noi. În condițiile în care se afla oricum printre județele cu cei mai mulți bani alocați, după dezbaterile din comisiile parlamentare, județul lui Dragnea a mai primit încă 29 de milioane. La fel și județul Iași, care a primit inițial 62 de milioane, iar în comisii încă 20 de milioane, sau Ialomița, care a luat cu 44% mai mult decât primise inițial, Galați, suplimentat cu 20 de milioane, sau Olt, cu 30. Deși e un județ cu venituri mari, Bacăul lui Viorel Hrebenciuc a primit 80 de milioane. Pentru Vrancea, Marian Oprișan a negociat direct cu Bogdan Olteanu la 74 milioane. Nu se mai pune deja problema că aceste fonduri servesc la egalizare, nu mai există legătură între cât primești și cât produci. Simplul fapt că se negociază fondurile bugetare la nivel de PNL, cu Olteanu, și nu la guvern, cu ministrul Finanțelor, arată că mecanismul s-a politizat complet. Nici nu mai comentez că mulți dintre șefii acestor județe sunt pe lista neagră, pentru profit din conflict de interese sau alte șmecherii. E de la sine înțeles.
Sper ca această mare pomană a porcului, distribuită pe șest în ultima săptămână înainte de Crăciun, va sta în gât celor care au dat, ca și celor care au luat. Deși scopul lor final este să o folosească la mita electorală, deci să arate ceva votanților din acești bani, mi se pare că au pus porcul la îngrășat foarte târziu. La capacitatea lor administrativă, nu prea văd ce ispravă vor face până la locale, ce mari drumuri și telescaune se vor inaugura. Totul e ca după alegeri să reușim să revenim la sistemul corect, nu să aducem pe alții care să înceapă redistribuirea în sens invers.
