Mare tărăboi mare! Descindere matinală a inspectorilor Direcției Generale Anticorupție la domiciliile unor polițiști din Constanța. E ora la care polițistul e încă în izmene și nu poartă însemnele distincte ale autorității – caschetă, centiron petrecut peste burtă, baston și pistol. Uneori, ceea ce indică o și mai mare amenințare pentru muritorul civil, polițistul – în general un tip bine clădit – ține în mână un carnet și un pix cu care notează încruntat ceva. Aici e buba și de aici încep nenorocirile – amenzi, chemări la secție, ore și zile pierdute pe la uși capitonate și pe la vestoane cu mai multe trese.
De notat că toți cei 35, 39 sau, conform unor informații culese precipitat de ziariști, prinși și ei cu cafeaua nebăută, 50 de polițiști, toți grade mici, sergenți de stradă, sunt de la serviciul specializat în amendat șoferi. Toți, adicătele, sunt încadrați la ceea ce numim Poliție Rutieră.
Tărăboiul vrea să anunțe nația că sergenții de stradă iau șpagă. Ei, asta da noutate! Cine-a mai văzut, cine-a mai auzit, cine-a mai pomenit! Sergenți de la circulație corupți! Se clatină toate credințele noastre în cinste și onestitate, în puritatea de cristal a instituțiilor statului și chiar, Doamne iartă-mă, în domnul Băsescu. Păi n-a câștigat dânsul pentru veșnicie Cotrocenii dărâmând statul ticăloșit al lui Năstase și punând în loc un stat fără șpăgi și fără corupție? L-a dărâmat. Timp să-i înfigă în țepușe pe ticăloși a curs berechet. Și atunci cum naiba de au găsit ăștia aproape 50 la sută din polițiștii unui județ, cei care te trag cu automobilul pe marginea șoselei, corupți? Nu se poate! E un vis urât, o diversiune a media, nenorociții ăștia de găozari „că bine v-a zis frati-meu” (am citat un constănțean onest) nu se mai potolesc. De la ei vin relele.
Alții, mai puțin porniți pe presă, spun că tărăboiul a plecat de la o insultă de autoritate. Mai marele de la Anticorupție (una din ele, fiindcă avem multe Anticorupții cu literă mare), dând el cu spatele în curtea poliției constănțene unde își cazase automobilul a ciocnit ceva, a șifonat o portieră și a fost amendat de ăia de la circulație. Păi pă mine mă, ar fi zis anchetatorul amendat? Stați că vă arăt io vouă tablagii de doi lei. Și uite așa, de la un orgoliu lezat a început stârpirea corupției în rândurile uniformelor mici din poliția constănțeană.
O chestiune asemănătoare s-a mai petrecut prin Moldova, la Iași, parcă, și o alta, de râsul curcilor, la Pitești, capitală a împărțirii carnetelor de conducere auto pe criteriul select „cine dă mai mult ia primul, chiar dacă nu știe carte și n-a pus mâna pe volan în viața lui”. Aceste precedente omoară nițel apetitul nostru de insolit și senzațional, dar fiecare își scarpină memoria (mă refer la fiecare șofer) și află înăuntru întâmplări personale din dinastia celor de mai sus – dai și scapi, n-ai dat, ai luat-o pe coajă și tot așa.
În concurență cu episodul matinal constănțean, nația română, obligată să uite de șomaj, sărăcie, apropierea scadențelor la creditele bancare și nevoită până la urmă să uite chiar de foame, ceea ce e o rețetă de preluat pe plan mondial, stă cu gura căscată și ochii holbați la televizor să afle ce alt ministru a mai fost găsit cu pete din ciulamaua corupției pe rever.
Dezvăluirile legate de vrăjitoriile financiare ale doamnei Ridzi, suplă fată de casă a familiei prezidențiale și tutore politic al victorioasei EBA, dezvăluiri făcute mai ales pe linia fratelui de guvernare PSD, au fost urmate, în replică viguroasă, de dezvăluirile PD-L legate de vrăjitoriile financiare ale ministrului pesedist de la mediu. Care pe care! Ca în incidentul cu amenda aplicată unui barosan de la DGA. Cine are gogonelele mai expresive (gogonelele sunt roșiile necoapte care se pun toamna la murat) acela va stăpâni imperiile nemărginite ale paradisului. Ale paradisului financiar, firește.
Pe țeavă, avertizează conducătorii de la ANI – o altă instituție care stârpește corupția la noi – vor fi îndesate în curând alte nume și alte cartușe. Cin’ să fie, cin’ să fie, nea Ion sau nea Ilie? Ghiorăie mațele șomerilor? Păi cu atâta hărmălaie cine să le mai audă? Nici măcar ei, fomiștii, fascinați de peisaj, nu și le mai aud.
