Am stabilit deja că un președinte în exercițiu nu are voie să se ocupe cu scrierea de cărți. Iohannis are în fișa postului treburi mult mai serioase. În plus, cu banii cheltuiți pe băgarea lui în strachina cu lecturi a chinejilor puteau fi promovați zece scriitori români cu adevărat valoroși. Nu niște împiedicați la slova scrisă și vorbită, categorie pe care el o reprezintă cu strălucire.
Nici premierii nu ar trebui să aibă ocupații scriitoricești în timpul mandatului lor, deși răposatul Radu Vasile era de altă părere, când umplea librăriile cu romane și poezii, pe vremea strălucirii sale ca premier. Și nici miniștrii, cu toate că Vosganian n-a înțeles asta. Și n-au înțeles-o nici lingăii care l-au ales și l-au menținut vicepreședinte la Uniunea Scriitorilor (din România, nu din Armenia, că acolo nu și-ar fi permis). Toți acești inși – îndopați bugetar ca niște claponi – se folosesc de pozițiile lor oficiale pentru a deschide cu șperaclul o ușă care ar trebui să le rămână pe veci închisă.
Cam pe aceeași direcție se situează și polițistul ăla simpluț la cap, care o face pe clovnul șarmant, prin feisbucăreala lui exagerată. Omul joacă rolul polițistului simpatic și e promovat asiduu de tot mai imbecila presă din România. Ba și Cioloș îi dă atenție.
Știm pe pielea noastră de ce polițiștii, mai cu seamă cei de la Rutieră, și-au câștigat faima de antipatici. Dacă ar vrea binele și siguranța șoferilor, ar intra în grevă pentru a cere construcția unor drumuri mai acătării, nu să stea la pândă la colțuri, să te prindă în ofsaid. Dar asta nu le convine, că n-ar mai aduna amenzi.
De aceea a fost fătat caraghiosul ăsta de Godină. El e o făcătură din plastilină ieftină. E o înjghebare a șefilor de la Poliție, ca să ne arate ce băieți de treabă sunt agenții.
Pot înțelege asta. Dar nu voi înțelege pe aceia care-i consumă inepțiile în versuri. Alea-s un fel de manele, din care agramatul câștigă averi.