Vreo douăzeci de români au murit într-un accident de autocar petrecut în Muntenegru. Scenariul este cel clasic: viteză cu mult peste limita legală, angajarea într-o depășire teribilistă, evitarea unui automobil care venea din față, izbirea violentă de un parapet, căderea în prăpastie.
Apoi rostogolirea, bufniturile, groaza și confuzia, sângele și cartilajele, răcnetele și leșinurile. Oasele care se frâng ca bețigașele de chibrituri, secvențele care zboară prin creierele zăpăcite, rememorând momentele cheie ale unor vieți ajunse, dacă nu în punctul terminus, măcar la cea mai importantă cotitură ale lor. Și gemetele, ultimele gemete, acoperite de sirenele ambulanțelor, care înăbușă orice zgomot din urechi. Și tărgile, perfuziile, speranțele. Spitalul și sora lui mai mare, morga.
La buletinele de știri, imagini pentru telespectatori înduioșați, care beau bere în papuci și halate de casă. Pentru rudele zdrobite de durere, vreun anunț stereotip de condoleanțe, din partea firmei de transport. Pentru a fi totul ca la carte, la urmă niște comunicate seci pentru presă, redactate de niște salariați intrați în poliție cu pilă sau șpagă.
Un accident tragic, dar cu totul firesc, aș zice, rugându-vă să mă scuzați pentru modul realist în care pun problema. O tragedie la fel de obișnuită cum sunt inundațiile care se petrec la noi an de an, fără să lipsească vreodată la apel. Inexplicabil este doar faptul că asemenea tragedii în care sunt implicați șoferi români la volan nu se petrec mai des. Trebuie să fim recunoscători cerului pentru asta.
De ce afirm așa ceva ? Pentru că știu foarte bine în ce manieră conduc șoferii de autocare și de microbuze din România. Le cunosc atitudinea pe de rost. Le știu viteza de circulație, le știu neatenția și indiferența la apelurile pasagerilor care îi îndeamnă la prudență.
Le știu foarte bine și reflexul că dacă vine cumva vreo amendă, o rezolvă șeful, care e prieten la cingătoare cu șpăgarii de la circulație. Acești polițiști șpăgari, care sunt de fapt principalii responsabili pentru toate nenorocirile de pe șosea.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
