Multe dintre autoturismele Dacia Logan ale Poliției au ajuns într-o stare deplorabilă, cel puțin din punct de vedere estetic, cel care este vizibil. Problemele sunt însă mult mai complexe, și de ordin tehnic, iar asta știu foarte bine toți polițiștii care lucrează pe aceste mașini. Din ce în ce mai des vedem pe străzi Dacii Logan ale Poliției mâncate crunt de rugină, chiar cu tabla găurită. O întrebare firească ar fi cum mai trec aceste mașini de inspecțiile periodice ITP. Cei mai nemulțumiți de această situație sunt chiar polițiștii care sunt nevoiți să lucreze pe aceste mașini. Pe lângă faptul că sunt la volanul unor mașini ieftine, cu performanțe reduse, în mare majoritate fără servo-direcție, aceste autoturisme cu o vechime de 10-12 ani sunt acum într-o stare jalnică și din punct de vedere estetic. Au fost cazuri recente în care șoferi trași pe dreapta de polițiști au arătat cu degetul spre mașinile acestora, arătând că starea tehnică a acestora ar trebui să-i preocupe mai degrabă.
În municipiul Suceava s-a ajuns ca polițiștii să folosească mașinile cele mai ruginite doar noaptea, tocmai pentru a se feri de remarci rușinoase. Alții au apelat la soluții din comerț care acoperă rugina pe termen scurt.
În județ, sunt secții de poliție care nu au nici o mașină mai nouă de zece ani.
Peste 30 de Dacii Logan noi, în acest an, pentru IPJ Suceava
În cadrul programului de înnoire al parcului auto al Poliției Române aferent lui 2018 Ministerul Afacerilor Interne a alocat 2.000 de mașini Dacia Logan pentru structurile de poliție. La Inspectoratul de Poliție Județean Suceava au fost alocate 11 mașini într-un prim lot, iar alte 21 ar urma să ajungă la Suceava în cel mai scurt timp. La acestea se mai adaugă o Dacie Logan pentru Centrul de Arest Preventiv, cu perete despărțitor între scaunele din față și bancheta din spate.
Cu acest lot de mașini noi vor fi casate o mică parte din rablele Dacii Logan. Au fost alese pentru casare mașinile care au peste 450.000 de kilometri parcurși și sunt într-o stare deplorabilă. Cert este că vor fi înlocuite doar o mică parte din vechile Dacii Logan.
De exemplu, pentru o secție de poliție cu șapte Dacii Logan vechi de 10-12 ani va fi alocată o singură Dacie Logan nouă. Este clar așadar că multe din mașinile aflate deja într-o stare deplorabilă mai au de circulat încă mult pe șosele.
Nemulțumiri mari și cu privire la noile Dacii Logan
Nu vrem să fim acuzați că vedem totul în negru, dar să detaliem un pic și despre noile Dacii Logan intrate în dotare în 2018. Este vorba de mașini cu motoare cu capacitate de 1.200 de cmc, dintre cele mai ieftine modele. Astfel de Dacii sunt mașini bune, economice, perfecte de exemplu pentru o familie, însă pot fi ele folosite eficient la munca de poliție în trafic?
Luăm doar un exemplu: urmăririle în trafic, foarte dese, din zona Vicov-Marginea. Șoferi fugari la volanul unor bolizi foarte puternici, care măresc viteza de deplasare atunci când polițistul le face semnal de oprire. Un echipaj cu o Dacia Logan are șanse minime de a ține măcar urma unui astfel de fugar. Singura șansă a polițiștilor este dacă acționează cu două echipaje.
Elemente de siguranță obișnuite în alte țări, un lux la noi
O altă problemă despre care ne-au vorbit polițiștii este legată de o dotare care ar conta enorm pentru siguranța lor, dar pentru care s-au găsit bani doar în cazul celor 40 de Dacii Logan alocate câte una pe județ, pentru Centrele de Arest Preventiv. Peretele despărțitor dintre scaunele din față și bancheta din spate, care ar asigura o protecție importantă pentru polițiștii din față, atunci când transportă indivizi violenți sau recalcitranți, care sunt foarte imprevizibili și pot deveni violenți. Probabil că doar o tragedie petrecută într-o astfel de mașină de poliție ar face ca mai marii Ministerului Afacerilor Interne să găsească bani pentru astfel de dotări, obligatorii în alte țări.
Toată această politică privind parcul auto vine doar de la București, de la nivel de ministru de interne și cel mult de șef al Poliției Române, astfel că cei din conducerea poliției județene nu pot decât să se mulțumească cu ce primesc, să împartă puținul cât mai echitabil și eventual să încerce să cosmetizeze cât pot realitatea deloc favorabilă.
