Mai mulți polițiști de frontieră încarcerați în Penitenciarul de Maximă Siguranță de la Iași, după ce au primit condamnări de câte 5 ani de închisoare în dosarul numit generic „lotul Siret”, au înaintat o plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în care reclamă un șir întreg de abuzuri la care au fost supuși atât în perioada anchetei, cât și în timpul procesului.
Una dintre acuzații este aceea că în dimineața zilei de 3 februarie 2011, în urma perchezițiilor care au avut loc la domiciliile proprii, dar și la sediul Punctului de Trecere a Frontierei Siret, suspecții de la acea vreme au fost urcați în autobuze și duși la audieri la București, la sediul structurii centrale a Direcției Naționale Anticorupție.
„Nu li s-a permis să ia legătura cu avocații și nici să-și ia un minim de bagaj cu strictul necesar pentru igiena personală. Pe parcursul deplasării, care a durat circa 8 ore, deoarece distanța Rădăuți – București este de circa 500 de km, inculpaților nu li s-a asigurat hrană sau apă. Tot în același timp, posturile naționale de televiziune, precum și edițiile on-line ale unor publicații românești prezentau live traseul pe care inculpații urmau să-l parcurgă și, totodată, erau prezentate în mod public ca fiind persoane acuzate de fapte grave de corupție, asta în timp ce inculpaților nu le-a fost adusă la cunoștință vreo învinuire oficială de către procurorii DNA. Ulterior, după circa 15 ore din momentul plecării de la Rădăuți, inculpaților le-au fost aduse la cunoștință învinuirile și au primit ordonanțe de reținere, încălcându-li-se dreptul la apărare întrucât nu li s-a acordat un termen rezonabil pentru a-și pregăti apărarea”, se arată în plângerea transmisă către CEDO.
„Supraaglomerare, condiții sanitare precare, lipsa ventilației, căldură excesivă, acces minim la lumina zilei”
Marius Rădăcină, unul dintre avocații care-i reprezintă pe o parte dintre polițiștii de frontieră și vameșii care au ales să-și caute dreptate la instanțele europene, este de părere că există toate motivele pentru ca statul român să se aleagă cu o condamnare. În afara motivelor expuse deja, în reclamația trimisă la CEDO se mai vorbește și despre condițiile inacceptabile din perioada arestului preventiv.
„Am fost încarcerați în diferite centre de detenție din București, deci la 500 de km de domiciliu și familii, în condiții de supraaglomerare, condiții sanitare precare, lipsa ventilației, căldură excesivă, acces minim la lumina zilei, fiind supuși astfel unui tratament inuman și degradant, fiind lipsiți de dreptul de a ne vedea familia sau copiii, în primul rând din cauza distanței mari”, se menționează în plângerea trimisă la CEDO.
Aceste condiții s-au repetat și ulterior, când inculpații au fost transferați de la București în arestul Inspectoratului de Poliție al Județului Suceava și în Penitenciarul Botoșani pentru a lua parte la procesul care a demarat la Curtea de Apel Suceava în aprilie 2011.
„Instanțele interne nu au fost independente și imparțiale”
Un alt punct pe care persoanele condamnate în acest dosar îl reclamă este legat de procesul efectiv și în care consideră că s-a lucrat cu măsuri diferite în cele două faze ale sale, respectiv la Curtea de Apel Suceava și la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Mai exact, magistrații de la Curtea de Apel Suceava au decis, în urma administrării probelor din dosar, inclusiv audierea martorilor, că nu sunt elemente pentru ca inculpații să fie condamnați pentru comiterea infracțiunii de aderare, sprijinire sau constituite a unui grup organizat, iar în consecință a dispus achitarea acestora.
În schimb, instanța supremă a luat o decizie radical opusă, aplicând 48 de condamnări a câte 5 ani de închisoare cu executare și alte 14 condamnări a câte 2 ani cu suspendare pentru polițiștii de frontieră, în timp ce pedepsele pentru vameși au fost mai blânde.
„În calea de atac nu a survenit nici o schimbare astfel încât soluția instanței de fond să fie modificată. Mai mult, prin acțiunea provocatoare a celor doi agenți sub acoperire, acțiuni care au depășit nivelul pasiv al unei activități infracționale, a fost încălcat dreptul inculpaților la un proces echitabil. Refuzul instanțelor de a aplica proba audierii «mituitorilor» încalcă, de asemenea, dreptul inculpaților la un proces echitabil. Atât procedurile cât și rezultatul au fost injuste, instanțele interne nu au fost independente și imparțiale, nu au reușit să aprecieze faptele corect și să interpreteze în mod corect legislația internă”, mai apreciază polițiștii de frontieră și vameșii care au lucrat în PTF Siret și care acum așteaptă un verdict favorabil de la instanțele europene.
Reclamă că au plătit prejudiciul calculat, dar sumele de bani în plus ridicate la percheziții nu le-au fost restituite
O altă problemă ridicată este cea a bunurilor ridicate de anchetatori cu ocazia perchezițiilor din februarie 2011, în special în ceea ce privește sumele de bani găsite la domiciliile inculpaților și în conturile personale ale acestora.
„Având în vedere modalitatea arbitrară prin care au fost stabilite sumele de confiscat de la inculpați, s-au instituit și menținut măsuri asigurătorii abuzive, respectiv sechestre și popriri, care afectează grav dreptul de proprietate al inculpaților. Totodată, nu s-au operat restituiri sau compensări pentru sumele care au fost ridicate de la percheziții și chiar s-au menținut măsuri asigurătorii la cei care au achitat sumele impuse”, se mai arată în plângerea trimisă la CEDO.
Motivarea condamnării polițiștilor de frontieră și vameșilor le-a luat aproape jumătate de an judecătorilor de la ÎCCJ
Chiar dacă decizia de condamnare a polițiștilor de frontieră și a vameșilor care lucrau în PTF Siret s-a dat încă din luna martie, motivarea sentinței s-a dovedit o adevărată piatră de moară pentru judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ). 6 luni fără 4 zile a durat până când cele 310 pagini ale motivării au fost transmise către persoanele condamnate, motivare fără de care nu se putea depune documentat plângerea către CEDO.
Cel mai important punct din această motivare a fost condamnarea pentru infracțiunea de aderare, sprijinire sau constituire de grup organizat, în condițiile în care Curtea de Apel Suceava a dat achitare.
„Este adevărat că nu avem o constituire clasică a unui grup infracțional organizat, dar acest lucru nu înseamnă că această constituire nu există, dacă s-ar fi folosit structura organizatorică a unei instituții a statului. Chiar se poate spune că structura organizatorică a statului a ușurat această constituire a grupului infracțional, practic nefiind necesară o reorganizare a grupului, în sensul că liderii prestabiliți erau chiar persoanele care ocupau funcții de conducere și implicit grade mai mari în cadrul ierarhiei de serviciu a punctului de trecere a frontierei. Este de domeniul evidenței că exista un coordonator al întregii activități infracționale, în persoana inculpatului Anea Aurel, acesta avea în subordine șefii de grupe, cu atribuții clare, iar în final veneau executanții numiți extrem de plastic «negrii pe plantații» de către același inculpat. De asemenea, s-a constatat că era extrem de bine organizată activitatea de împărțire a beneficiilor, în sensul că polițiștii de la tonetele de verificare a documentelor primeau, ca urmare a redistribuirii, cote mai mari din sumele strânse, decât cei de la controlul mijloacelor de transport, de la dispecerat ori de la P1 și P2. În situația în care acești executanți nu îndeplineau «norma» stabilită pentru o zi de muncă erau mutați de șefi în locuri de muncă mai grele”, și-au motivat judecătorii instanței supreme decizia de condamnare pentru infracțiunea de aderare, sprijinire sau constituire de grup organizat.
Avocat: „Sunt toate premisele să câștigăm procesul împotriva statului român”
Marius Rădăcină, unul dintre avocații care-i reprezintă pe o serie dintre condamnații din „lotul Siret”, este ferm convins că motivele de încălcare a drepturilor la un proces echitabil și a condițiilor de detenție, invocate în plângerea trimisă la CEDO, sunt suficient de solide pentru a atrage sancțiuni împotriva statului român. „Este evident că aceste persoane nu au avut posibilitatea să se apere în mod corespunzător, au fost linșate mediatic înainte de a li se aduce la cunoștință acuzațiile, fără a mai vorbi de condițiile de care au avut parte în timpul arestului preventiv. Toate capetele invocate în plângere sunt documentate și de aceea cred că sunt toate premisele să câștigăm procesul împotriva statului român”, a arătat avocatul Marius Rădăcină.
Condamnări de 240 de ani în acest dosar
Înalta Curte de Casație și Justiție a dat soluții de condamnare pentru toate cele 66 de persoane trimise în judecată de DNA în dosarul „lotul Siret”.
În total, au primit condamnări cu executare 48 de polițiști de frontieră, în frunte cu comisarul-șef Aurel Anea. Toți au primit câte 5 ani cu executare, ceea ce înseamnă un total de 240 de ani de privare de libertate. Alți 14 polițiști de frontieră au primit condamnări de câte 2 ani de închisoare, dar cu suspendare. În cazul celor patru lucrători vamali trimiși în judecată pedepsele au rămas cele de la Suceava, câte 5 luni cu suspendare. Toți cei 48 de polițiști de frontieră condamnați la închisoare se află în acest moment după gratii, fie în Penitenciarul de Maximă Siguranță Iași, fie la Penitenciarul Botoșani.
