– Interviu cu șeful Inspectoratului Județean de Poliție Suceava, comisarul Ioan Nicușor Todiruț
Doar patru luni au trecut de cînd Poliția suceveană are un nou șef. Patru luni în care acesta a avut timp să facă schimbări masive în funcțiile de conducere, să organizeze, așa după cum spune, pentru prima dată după mai mulți ani examene și testări corecte, să constate că în sistem sînt mulți care încă fac sluj în fața șefilor și să se convingă că polițiștii care stau la „mica ciupeală” încă sînt de actualitate. Despre toate acestea, într-un interviu cu cărțile pe față cu șeful Poliției sucevene, comisarul Ioan Nicușor Todiruț.
Șeful polițiștilor suceveni, comisarul Ioan Nicușor Todiruț, s-a născut pe data de 12 mai 1965, în municipiul Suceava. Este absolventul Facultății de Mecanică din cadrul Universității “Ștefan cel Mare” Suceava, a Facultății de Drept din cadrul Universității “Alex.I. Cuza” Iași, a două cursuri postuniversitare (“Ingineria calității” și “Management general”), fiind în momentul de față masterand la specializarea “Managementul în Administrația Publică din țările Uniunii Europene”. Totodată, este absolventul unui curs de limbi străine la Centrul de Studii Postuniversitare al MAI, precum și al numeroase cursuri de informații.
– “Sînt foarte mulți polițiști suceveni care fac sluj în fața șefilor”
– Sînteți de patru luni șeful IPJ Suceava. Care sînt lucrurile care nu v-au plăcut în cadrul IPJ-ului și pe care ați dorit să le schimbați?
– Nu pot spune că sînt lucruri pe care am vrut să le schimb, ci anumite stări de fapt. Începînd cu mentalitatea, care trebuie schimbată, inclusiv la nivelul posturilor. Am mai găsit și dintre acei polițiști care fac sluj în fața șefilor și adoptă acea sintagmă , oameni care sînt și prin multe alte instituții de stat și pe care eu nu-i suport. Nu suport genul acesta de oameni care fac sluj. Omul trebuie să aibă coloană vertebrală și să spună exact ce dorește și ce trebuie să facă, dacă e un profesionist. Nu te apleci ca ghiocelul. Alt lucru care nu mi-a plăcut, să zicem prin unele locuri, sînt acei șefi care sînt dictatori pentru subordonați. Nu se poate. Avem niște relații contractuale, niște relații corecte, trebuie să existe profesionalism și încredere între oameni. Trăim într-o societate, nu unul e zbir, iar celălalt subordonat, nu-mi plac lucrurile astea. Trebuie să ai coloană vertebrală. Chiar unii sînt mirați cînd intră la mine în birou și zic . Ei sînt obișnuiți să stea la 5 metri de mine, în poziție de drepți și să uite pentru ce au venit. Eu provin dintr-o structură a Ministerului Administrației și Internelor în care relațiile erau bine așezate, adică la modul că se vorbea deschis, se vorbea pe problema care trebuia să o rezolvi.
– Credeți că la ora actuală în poliția suceveană sînt mulți dintre cei care fac sluj în fața șefilor?
– Sînt foarte mulți. Sînt foarte mulți și în general asta se transmite. Se transmite chiar și la băieții tineri care vin de prin școală. Nu trebuie să faci sluj în fața șefului, pentru că șeful nu este un . Șeful îți cere să rezolvi problemele tale de serviciu, să respecți fișa postului, și nu trebuie să stai în genunchi în fața lui. Acesta este un principiu pe care vreau să-l promovez în IPJ. Avem relații profesionale, chiar dacă sîntem prieteni. Deci la serviciu avem relații profesionale, rezolvăm problemele, nu stăm în genunchi unul în fața altuia, nu trebuie să tremurăm cînd intrăm la “șefu”, nu trebuie să tremurăm că nu știu de ce ne-a chemat “șefu”, iar noi nu dormim 5 nopți înainte de a intra în biroul acestuia. Sînt lucruri care nu mi-au plăcut niciodată și vreau să le elimin din IPJ. Acestea sînt lucrurile care m-au deranjat. Mie nu-mi place să vină unul și să tremure în fața mea, uitînd ceea ce trebuia să zică sau să facă. Astea nu sînt bune, să zicem așa, pentru “producție”.
– “A fost prima dată, de 10-15 ani, cînd s-au ținut examene corecte”
– Care considerați că sînt elementele de noutate pe care le-ați adus în cadrul IPJ, de cînd sînteți șeful acestuia?
– Cum ați văzut și dumneavoastră, și sînt lucruri care s-au publicat și în cotidianul pe care îl reprezentați, a fost prima dată, de 10-15 ani, cînd s-au ținut examene corecte, atît examenele pentru încadrări, cît și examenele trimestriale, examenele profesionale. Ați văzut și rezultatele care au fost. Toți erau obișnuiți să ia calificativul . Toți șefii luau , subordonații luau , era un  general. Acum am vrut să vedem situația reală, atît la nivelul posturilor, cît și la nivelul subunităților. Nu există numai oameni excelenți și foarte buni. Unde sînt și oamenii ăia de , oamenii ăia de ? Adică poliția este compusă numai din oameni foarte buni și excelenți?
– Să înțeleg că timp de 10 ani de zile, examenele nu au fost chiar atît de corecte?
– Eu mă gîndesc că examenele astea semestriale și de sfîrșit de an, în urma cărora se face acea fișă de notare a funcționarului public, care atîrnă foarte greu în balanță pentru evaluarea unei persoane. Deci, vă dați seama că nu poate să fie  pe tot palierul, nu se poate asta. Atunci înseamnă că sîntem super-oameni, că totul este OK. Și cînd îl iei și îl scuturi pe unul cu calificativul  ani de-a rîndul, vezi de fapt că are teancuri de AN-uri (n.r.- dosare cu autor necunoscut), dincolo are altceva, iar el e , merge totul perfect. Cînd îi dai o sancțiune, spune . Dar aici eu vin și întreb: cum s-a luat calificativul ăla de ?
– Nu credeți că abordînd o asemenea strategie vă faceți și mulți dușmani?
– La miile de dușmani pe care îi am, ce mai contează cîteva sute? Dar pe mine nu mă interesează dușmanii. Pe mine mă interesează să fie lucrurile cinstite și corecte. Și să tragem linia și să spunem “stop”, a venit vremea cînd trebuie să fim corecți și drepți în ceea ce facem. Iar aceste vorbe să fie reale. Nu simțiți și dumneavoastră nevoia ca totuși, după 15 ani, să revenim la adevăr?
– Sînt cumva lucruri pe care ați încercat să le realizați, dar dintr-un motiv sau altul, încă vi se pun piedici sau încă simțiți că nu puteți face lucrurile respective?
– Nu sînt omul care să dea înapoi la prima piedică. Bine, “Gigi-contra” sînt peste tot. Dacă deschidem ușa sau dacă ieșim pe stradă, e plin de “Gigi-contra”. Dar nu trebuie să-i iei în considerare și dacă îți impui să faci ceva, trebuie să faci. Sigur că nu poți să faci de unul singur. Te consulți în comandă, aștepți. Asta am vrut și eu să văd. Să văd reacția celorlalți. Cînd am venit aici, în ședințe eu vorbeam și toată lumea tăcea. Cum să facem ceva constructiv, dacă cel din fața ta tace? Șef de serviciu sau șef de poliție, tace. Adică eu am adevărul suprem asupra mea și celălalt nu trebuie să spună și el punctul lui de vedere? Eu nu le știu pe toate. Știu și logistică, știu și judiciar, și economic, dar nu pe toate. Și dacă vezi că ăla tace, ăla tace, ăla tace, era aici un fel de “masa tăcerii”. Eu vorbeam, restul tăceau. Nu-și spunea nimeni punctul de vedere. Da domnule, spune aici, nu bîrfi pe la colțuri. Eu asta prefer. Am vorbit, ne-am spus ofurile aici între noi, să împingem căruța asta pînă la toată urma, că doar asta este important. Să meargă, să se schimbe ceva în poliția asta, să vadă oamenii că se schimbă ceva. Asta trebuie să facem. Nu șeful are întotdeauna dreptate și el e perfect. Am vrut să conlucrăm, să discutăm. Îi ascult părerea, poate omul ăla are o chestie bună care mie sau altuia i-a scăpat. Mie mi se pare stupid să nu se vorbească. Încerc să schimb situația asta în care dacă șeful a tăcut, toți ceilalți tac și ei.
– Deci îi apreciați pe polițiștii care au un cuvînt de spus în fața șefilor?
– Sigur că-i apreciez. Apreciez opiniile diferite. De exemplu, sînt polițiști foarte bine pregătiți și profesioniști, care probabil din inerție sau că așa au fost obișnuiți, tac în fața șefului și nu-și spun părerea. Iar el, ca și polițist, e un profesionist. Sînt o grămadă de genul acesta. Dar unii, și poate dintre cei mai în vîrstă, nu sînt obișnuiți să facă așa. Așa i-a făcut sistemul care a fost înainte de 1989 și după 1989. Noi gîndim, avem idei bune, dar nu ni le spunem pentru că nu coincid cu ideile șefilor.
– Ținînd cont că veniți din cadrul unui serviciu considerat ca fiind destul de inaccesibil și despre care e știut că nu e prea bine să vorbești, fiind vorba despre Serviciul de Informații și Protecție Internă (SIPI), nu ați simțit din partea unor subordonați o anumită încordare, o anumită “strîngere de inimă”, în momentul în care ați preluat șefia IPJ?
– Serviciul din care provin nu este un serviciu de . Tronsonul de protecție este micuț, cel de informații este tronsonul masiv. La  era un ofițer la cîte o armă. Un ofițer răspundea de poliție, unul de jandarmi, altul de pompieri, nu erau dintre cei care puteau face totul. Dar asta a rămas împămîntenit de înainte de 1989, cînd erau  ăia care făceau nu știu ce. Din contra, li se umfla ca o gogoașă toată activitatea. Nu este un serviciu despre care să nu se vorbească. Toate lucrurile pe care le-am făcut au ieșit în presă, și au fost lucruri importante, mai ales acțiunile realizate împreună cu Crima Organizată. Și mă refer aici în special la acel caz cu spargerea bancomatului. Acele acțiuni au fost inițiate de noi. Așa că nu este un serviciu tabu.
– Că tot sîntem la capitolul SIPI, aș vrea să vă pun o întrebare puțin mai delicată. Toată lumea știe că acest serviciu are un mod de lucru închis, de unde presa nu prea poate obține informații. Nu ați fost sau nu sînteți tentat de a transforma IPJ-ul într-un SIPI mai mare?
– Eu intenționez ca ofițerul de poliție operativ să lucreze informativ, să lucreze cu informațiile în adevăratul sens al cuvîntului. Iar din punctul acela de vedere pe care îl sugerați, cred că este o deschidere totală și s-a văzut. Comunicate de presă, briefing-urile care se fac zilnic, aveți acces la informații, dar în limita legii. Ce este informație clasificată sau care este extrem de importantă în mersul unei anchete, v-o comunicăm la sfîrșit. Iar în rest avem situația operativă care este prezentată prefectului, la Consiliul Județean, și la președinte și la vicepreședinți, la ATOP (n.r.-Agenția Teritorială de Ordine Publică), facem zilnic informări în legătură cu situația operativă. Discutam cu alți șefi de inspectorate din țară și mi-au spus că ei fac informări doar la prefect și eventual la președinți de Consilii Județene. Și nu știu dacă a fost vreun ziarist care să nu aibă acces la informații.
– “Vor fi intervenții și telefoane pentru a nu schimba pe unul sau pe altul, dar trebuie să spun că eu sînt imun la telefoane”
– Credeți că există în cadrul IPJ-ului anumite elemente care lasă de dorit?
– Sînt foarte multe treburi de pus la punct în IPJ. Ați văzut că sînt comenzi noi la Poliția Rădăuți și Poliția Fălticeni, șef și adjunct la Rădăuți, șef și adjunct la Fălticeni, este adjunct nou la Cîmpulung, avem șef nou la Serviciul de Investigare a Fraudelor. Sînt multe lucruri de făcut. Trebuie să pun la punct logistica și alte servicii care sînt în momentul de față în transformare. Trebuie să punem ordine la anumite posturi. Acum am terminat auditul pentru șefii de post cu o vechime mai mare de 5 ani. Și acolo sînt foarte multe lucruri de corectat. Sînt anumiți șefi de post care vor fi schimbați pentru că nu au activitate sau au activitate foarte proastă. Sînt în jur de 10 șefi de post care se află în această situație și care vor trebui să plece.
– Care sînt motivele care cîntăresc cel mai mult în decizia de schimbare a acestor șefi de post din comune?
– Principalul motiv este neimplicarea șefilor de post în activitate, în pătrățica lor, care este comuna. Comuna nu-l știe, adică îl știe, dar de “băiat bun”. Și trebuie tăiat odată răul din rădăcină. A, că or să fie intervenții și telefoane pentru a nu schimba pe unul sau pe altul, trebuie să spun că eu sînt imun la telefoane. Am trei telefoane pe birou, dar sînt imun la ele. Răspund, și din contra, poate că pe cel care mi se sugerează să nu-l schimb, îl schimb și mai repede. V-am spus, dacă am venit aici, am venit să fac treabă. Altfel, stăteam acolo, îmi făceam treaba mea, care îmi plăcea. Nu am venit la conducerea IPJ să-i împing de la spate, hai muncește tu, muncește tu. Am venit pentru a lucra profesionist și pentru a face ceva în județul acesta. Dacă nu, în secunda doi am plecat. Funcțiile și “scaunele” nu sînt veșnice. Am venit, mi-am făcut treaba un an de zile sau oricît, am plecat, dar știu că în spatele meu rămîne ceva și se mai schimbă ceva.
– “În viitorul apropiat vor fi și alte schimbări în posturile de conducere ale Poliției”
– Imediat după venirea dumneavoastră la conducerea IPJ Suceava, mai mulți șefi de servicii și-au depus cerere de pensionare. Nu credeți că plecarea în bloc din aceste funcții a unor oameni cu experiență reprezintă un risc pentru actul de conducere?
– Dar dumneavoastră nu credeți că sînt destui ofițeri tineri și care sînt foarte bine pregătiți? Eu le mulțumesc celor care au muncit 20-30 de ani în această instituție, au ieșit cu fruntea sus, dar sînt foarte mulți ofițeri tineri, foarte bine pregătiți și care știu că nu aveau pe cineva care să sune, nu aveau de unde căra de acasă și la ce le folosea că sînt foarte bine pregătiți, dacă nu era cineva care să-i împingă în față? Și vom mai discuta peste cîtva timp și o să vedeți că vor mai fi schimbări.
– În afară de schimbările efectuate pînă acum în posturile de conducere, mai aveți în vedere și alte schimbări pe viitor?
– În viitorul foarte apropiat. Am scos la concurs funcția de șef de poliție la Solca și urmează să analizăm și pe alți șefi de poliție municipală și orășenească ce nu aduc rezultate la parametrii care se cer.
– Cum ați caracteriza dumneavoastră polițistul ideal? Cum vedeți din punctul dumneavoastră de vedere polițistul cu care ați dori să lucrați?
– Eu nu pot să lucrez cu polițiști ideali, pentru că polițistul ideal este Robocop. În primul rînd îmi plac polițiștii care sînt cinstiți cu ei înșiși și vreau să reduc, pe cît posibil, așa-zișii “polițiști-botaniști”, ăia care stau la mica ciupeală la circulație sau în altă parte. Aceștia trebuie să dispară din poliție. Am spus clar și tranșant, pe acela pe care l-am prins, nu îl iert. Și am toate metodele să-l prind, pentru că sînt testele de integritate pe care le știți și pe care deja le-am aplicat. Eu nu vreau să fiu o sperietoare, să merg pe sancțiuni. Nu îmi stă în fire să fiu un om dur și să sancționez pe cineva. Chiar nu-mi doresc lucrul acesta, dar cîteodată ești obligat să faci asta cînd vezi cîte unul care nu vrea să răspundă, adică nu vrea să justifice banii pe care îi ia pînă la urma urmei. Aici e ca la elevul care chiulește de la școală sau pe care îl trimit părinții cu forța să învețe. Nu, tu ești aici salariat și trebuie să justifici banii. Eu așa-i văd pe unii, de parcă i-ar trimite părinții cu forța la serviciu. Nu spun că o să dispară, nu cred că voi reuși eu să fac să dispară “mica ciupeală”, însă să o reduc cu 60-70%, pot.
– Că tot veni vorba de procente, îmi puteți spune cam cît la sută dintre polițiștii suceveni sînt buni și se încadrează în tiparele dumneavoastră de exigență?
– Sincer? Cred că 80%.
– Iar ceilalți 20% urmează să cadă în plasa dumneavoastră?
– Pentru ceilalți 20% eu am dat destule semnale încît să-și ia măsuri și să-și revizuiască atitudinea. Să nu cadă în plasa nimănui. Să cadă în plasa propriei gîndiri și să spună stop, gata, mi-a ajuns, hai să muncim și pentru ceea ce trebuie. Și pentru statul ăsta care ne plătește, și pentru omul ăla care plînge pe stradă că i s-a dat în cap și tu întorci spatele cînd vine să reclame sau îți face omul o reclamație, iar tu o bagi sub preș și uiți de ea. Asta vreau și nu sînt eu Superman care o să schimbe nu știu ce în poliția suceveană. Însă, pentru oamenii pe care îi aduc în punctele cheie și care au cîștigat și ei niște concursuri, sper să facem treabă bună.





