Ultima perioadă, de la lansarea candidaților PSD și ai PDL încoace, nu a adus lucruri semnificative, chiar dacă luările de poziție nu au lipsit. De o parte, sau de alta, însă, aceeași hârâială, aceeași poveste răsuflată care te îndeamnă să încerci să evadezi. Un exercițiu pe care vă propun să îl faceți alături de mine.
Tractorașul, proaspăt închiriat de liberali, nu se dezminte. Vorba aceea : lupul își schimbă partidul, dar năravul ba. Am în fața ochilor povestea pe care, de mai bine de zece ani – de când a cotit-o dinspre lupta sindicală spre cea politică – Brândușel Nichitean ne-o tot servește – în numele ApR, PD sau, mai nou , PNL- cu un entuziasm și o frenezie demne de o cauză mai nobilă. Se face cum că, acest Făt Frumos al politicii sucevene descalecă de pe calul său alb, rând pe rând, în satele frumosului nostru județ. Eroul nostru știe să îmbine utilul cu plăcutul. Între două racordări la rețeaua de energie electrică, îi cade sedusă și Ileana Cosânzeana În povestea noastră, Ileana Cosânzeana devine o eroina colectivă : organizația comunală a oricărui alt partid, altul decât cel al Fătului Frumos. Povestea continuă. În loc de nuntă, Ileana Cosânzeana se alege cu locuri eligibile pe lista marelui partid. Finalul este, însă, cu suspans. Abia după număratul voturilor exprimate vom ști dacă povestea poate fi încadrată alături de basmele care ne-au fascinat copilăria sau alături de farsele grotești cu care viața politică ne-a obișnuit deja. Abia atunci vom ști dacă Ileana Cosânzeana era, așa cum ne-a fost prezentată, de o frumusețe fizică și sufletească ca a fetei din popor, sau din contra, o fată bătrână hâită, care a ratat intrarea la facultate și căsătoria din dragoste. Cât despre Făt Frumos, cel ce lasă cinci brăzdare în secția de votare, numai de bine. Când scriam aceste rânduri, un prieten – aflat ca tot românul imparțial pe messenger – parafrazând știrea potrivit căreia Nichitean tocmai a racolat încă 500 de foști pediști, mi-a sugerat un titlu care, deși este de baladă, se potrivește de minune pentru povestea pe care ce tocmai v-am spus-o : ,‚Tractoraș cu 500 de oi”.
Politica românească este de poveste nu numai la nivel local. Deunăzi mi-a fost dat să îi văd strâns uniți în jurul lui Ion Iliescu pe Mircea Geoană și pe Adriasn Năstase. Măi, să fie. Transferând imaginea în plan local, imaginația mi-a jucat o festă, plasându-mă într-un context terifiant. Se făcea că îi văd, ciocnind pahare umplute cu dibăcie europarlamentară, pe Gavril Mîrza și Ioan Băncescu, sub privirile îngăduitoare ale lui Mihai Grozavu. Pe perete era un poster cu Octav Cozmâncă, rămas acolo de pe vremea când acesta era utecist, iar la pupitru purta vorbele tuturora Ovidiu Donțu. Pentru a dovedi unitatea redobândită, Donțu folosea câte un cuvânt de la fiecare, doar virgulele dintre subiect și predicat le lua, dând dovadă de spirit critic, de pe blogul doamnei Udrea.
Și uite așa ne îndreptăm spre alte zone ale spectrului politic, care, desigur, au poveștile lor la fel de fascinante. Aștept cu interes ca domnul Constantin Eugen Uricec să desăvârșească, așa cum pompos a anunțat, opera sa de căpătâi „Cartea neagră a guvernării județului Suceava”, parte, în opinia mea, a epopeii „PD-L-ul cel Viteaz și Pupul său cel harnic”.
Și-am încălecat pe o șa și v-am spus povestea așa.