Politică și economie

Motto:
În climatul creat de liberali se poate respira spiritual și se poate progresa material, valorile mișcându-se nederanjate de nimeni.
(Petre Țuțea, 1990)
Prin definiție, deciziile politice condiționează/influențează viața zilnică a milioane de persoane dintr-o țară sau alta; uneori astfel de decizii se „construiesc” sub forma unor strategii macroeconomice. Pentru a fi bine fundamentate și a induce efecte benefice în viața unei colectivități mari, adoptarea strategiilor macroeconomice necesită timp și expertiză. Îndeosebi în contextul unei economii globale, în care interdependențele dintre țări se accentuează cu fiecare zi, fiecare decizie politică capătă o semnificație aparte. După caz, astfel de decizii și/sau declarații la nivel macroeconomic pot induce efecte benefice și/sau catastrofale.
Este ideal, spun cursurile de economics, ca orice strategie macroeconomică să fie gândită pe un interval lung de timp, respectiv unul sau două decenii. Totuși, realitățile concrete din toate țările occidentale atestă incontestabil că oamenii politici gândesc îndeosebi „în număr de mandate” și doar extrem de rar „în număr de decenii”. Care sunt soluțiile de fond pentru a depăși impasul de tipul invocat? „Aproprierea” între viziunea oamenilor politici și viziunea necesară la nivel macroeconomic rezidă doar în expertiză, adică în cunoștințe, în know-how de cea mai bună calitate.
Perioada actuală pe care o parcurge economia românească se dovedește a fi una extrem de sensibilă și orice abordare strict partinică, focalizată pe momentul electoral aflat în derulare, constituie prin însăși natura ei un demers cu dublă „fațetă”.
După opinia mea, în calitate de economist, apreciez că deschiderea doar parțială a economiei românești către exterior se va dovedi a fi în viitorul imediat un factor de protecție al diverșilor „actori” economici față de efectele crizei globale ce se prefigurează.
Mai simplu spus, faptul că și piața bursieră, dar și piața titlurilor financiare derivate, sunt doar într-o fază incipientă de dezvoltare la nivelul României, vor genera, în mod logic, o protecție implicită asupra diverselor sectoare din economia reală.
În plus, este binecunoscut faptul că între diversele instituții consolidate în România după 1989, BNR a fost și rămâne una dintre instituțiile cele mai puternice și bine administrate, chiar în contextul în care economia românească a cunoscut scăderi dramatice și perioade de inflație accentuată. Managementul profesionist aplicat la nivelul BNR în decurs de peste un deceniu și jumătate își va dovedi, cred eu, adevărata componentă valorică în lunile ce vor urma.
Așadar, este de prezumat, cred eu, că doar o mică „secvență” din agitația și/sau instabilitatea înregistrată în SUA. Anglia sau Germania (cu referire la piața bursieră și piața imobiliară) se va reflecta în lunile ce urmează și în economia reală din România.
Dincolo de considerațiile invocate, este de dorit ca liderii politici din diverse „zone” ale scenei politice să manifeste responsabilitate și prudență, respectiv să nu tindă a sacrifica perspectiva economiei românești în favoarea unor chestiuni ce țin de momentul actual.
Atunci când președinți de partide importante din România, precum Mircea Geoană, declară că România este „o țară de doi lei”, că PSD-ul este un partid extrem de priceput „în a cheltui banii”, mă cuprinde o stare de iritare și revoltă. Ce concluzie ar putea să formuleze cetățeanul obișnuit atunci când este pus în fața unei declarații de tipul invocat? Cum poate aceeași persoană să vină și să pretindă poziția de Premier al României? Este memoria colectivă chiar atât de ușor de manipulat? Este posibil ca dl. Mircea Geoană (catalogat de dl. Iliescu ca fiind un simplu „prostănac”!) să adopte diverse strategii macroeconomice în anul 2009 și ulterior?
Nu putem formula răspunsuri precise la întrebările amintite întrucât, în ultimă instanță, este exclusiv dreptul electoratului român de a decide prin votul de la 30 noiembrie viitorul socio-economic al României, respectiv viitorul economiei românești în structura pieței comunitare!