Politică și combinatorică

Chiar dacă, încă, planează semne de întrebare privind desfășurarea alegerilor parlamentare, la timpul lor și în sistem uninominal, partidele semnificative – numesc aici cele trei partide mari: PD-L, PSD, PNL, cele care, în opinia mea, alături de nelipsitul și atipicul UDMR, vor accede în parlament – parcurg, pas cu pas, etapele premergătoare pentru marea bătălie electorală din noiembrie. Pe plan local, agitație mare. Organizațiile județene au adus la cunoștința publică propunerile de candidaturi. Desigur, până la depunerea oficială a acestora, cu cel puțin 40 de zile înainte de data alegerilor, mai pot apărea unele modificări. Dar, în linii mari, cărțile sunt făcute. De altfel, viitori candidați, în fuga lor disperată pentru a câștiga notorietate, s-au dedat la furatul startului și se află în plină campanie electorală. Unii pun, ca din întâmplare, diverse materiale prin cutiile poștale. Alții devin subit subiect de presă, ba că au strâns purcoiul de bani, pornind de la vânzarea roșiilor în piață – cu lădița, ba că au în garaj, nu știu ce automobil de epocă. Ca să nu mai vorbim de noul sport național al politicienilor: căratul sacilor cu ajutoare pentru sinistrați, în bătaia camerelor de luat vederi, cu cârca. Tertipuri ieftine, dar, probabil, eficiente.
La nivel național, perioada preelectorală nu este cu nimic mai liniștită. Partidele au desemnat, cu surle și trâmbițe, posibilii prim miniștrii, în intenția de a-i transforma în veritabile „locomotive”, având rolul de a urni „garnitura” cu candidați. Programele de guvernare, pline cu promisiuni amețitoare, sunt lansate, cu mare fast, în cadrul unor acțiuni, adevărate demonstrații de forță. În Parlament, în plenul camerelor, ploaia de moțiuni ocupă tot timpul de ședință, blocând, practic, dezbaterea legilor. La televiziuni, în talk-show-uri, confruntările au luat deja dimensiunea unei veritabile bătălii electorale.
La prima vedere, se pare că nici un partid nu va obține majoritatea care să îi permită să acceadă de unul singur la guvernare. Au început, deja, poate înainte de vreme, speculațiile privind posibila componență a viitorului guvern, luându-se ca ipoteză de lucru o alianță între doi dintre cei trei mari. Matematic lucrurile par simple. Oricine are cunoștințe elementare de algebră combinatorică poate calcula: combinări de trei luate câte doi egal trei. Să trecem în revistă cele trei variante.
O coabitare între PD-L și PNL pare de bun simț, dată fiind apropierea de doctrină și de programe. Dar, să fim serioși, este acut subminată de rănile, încă neînchise, din timpul guvernării alianței D.A. și, mai ales, de după sciziunea din PNL. O înțelegere între PSD și PNL este susținută de legăturile deja cimentate de susținerea parlamentară a guvernului Tăriceanu II, deși, din punct de vedere doctrinar și al electoratului captiv al celor două partide, pare nu tocmai potrivită. În fine, o alianță între PD-L și PSD este cea mai puțin probabilă, chiar dacă – spun unii – s-ar reuni o bună parte din urmașii FSN-ului. Diferențele doctrinare și, îndeosebi, incompatibilitatea dintre liderii marcanți fac dificilă o astfel de construcție politică.
Nu putem, însă, ignora trei elemente, greu cuantificabile, dar care pot să impună o a patra posibilitate: un guvern minoritar.
Primo. Poziția de forță a președintelui, bazată pe două texte din constituție. „Președintele României desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru și numește Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament”, respectiv „Președintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare și numai după respingerea a cel puțin două solicitări de învestitură”.
Secundo. Poziția UDMR care, de regulă, fie participă la guvernare, fie negociază condițiile susținerii unui guvern minoritar.
Tertio. Probabilitatea scăzută ca proaspăt aleșii, după ce au cheltuit sume uriașe în campanie, întărâți – prin alegerea uninominală- în raport cu conducerea centrală a partidului, să voteze astfel încât să se producă autodizolvarea parlamentului.
Politica nu este totuna cu combinatorica. Se poate să calculezi combinări de trei luate câte două și să îți dea patru.