Iarnă zdrențăroasă. Nici ger să crape ouăle sub cloșca de corb, nici cald cât să umbli descheiat la vestă. Zăpezile sunt niște ploi strepezite, crivățul bate, dar biciul lui e din câlți umeziți în ceață. Politica a stat frumos în poză imediat ce exit-poll-urile au ieșit pe piață cu niște rezultate. Nițelus alterate, cum aveam să vedem ceva mai târziu. Partidele parlamentare și-au etalat atunci lideri fotogenici la televizor. Fericire pe chipul lui Mircea Geoană (PSD) autoproclamându-și triumful. Fericire pe chipurile domnilor Boc și Stolojan, cele două fețe siameze ale PD-L-ului. Și ei se autoproclamau victorioși. Victoria strălucea prin zâmbetul desenat pe chipul domnului Tăriceanu (PNL), care încă nu-și mângâiase nefericirea că în colegiul lui stătea prost. Abia din niște firimituri de vot a reușit să-și încropească fotoliul de parlamentar.
Ce s-a petrecut între timp? Victoria nu prea mai pare victorie pe nicăieri. Fericirea are gust de înfrângere. În PSD, unii cer deja capul lui Geoană. Păi parcă ieri era prim-ministru. Nu mai e. Stolojan nu mai e prim-ministru, iar Tăriceanu s-a îndepărtat și el cu totul de fotoliul pe care încă stă.
Am intrat în zodia negocierilor. Toți negociază cu toți. Prin cârciumi, pe străzi lăturalnice, prin camere de hotel. Negocierile se arată însă mai toate păguboase. Alianța secretă dintre PNL și PSD, care a funcționat în timpul precedentei guvernări, s-a clătinat la primul strănut al starostelui de la Cotroceni. Nici el, starostele, nu se simte grozav, cu toate că a râs din belșug în perioada campaniei și pre-campaniei electorale.
Râsul domnului Băsescu, harnic și molipsitor, s-a auzit de la un capăt la celălalt al țării, prin fabrici și uzine mai ales. Președintele se lăuda că-și ia notițe pentru viitoarea guvernare, guvernare firește a PD-L-ului, numai că procentele acestui partid au fost mult sub pohta pohtită de șeful din Deal. De la 30 sau 35 la sută până la 55 la sută e drum lung. În sus! Și atunci nici domnul Băsescu nu mai apare în poză fericit. S-a pitit la Cotroceni și frământă soluții, amestecă partide, caută o rețetă de aluat politic pentru noua lui statuie de reales în anul care vine, pentru că președintele nu poate avea un alt gând și o altă frământare decât cea legată de un nou mandat la Cotroceni.
Un amic mi-a povestit că după hirotonisirea sa în fotoliul prezidențial, domnul Băsescu a chemat greii țării. Sunt vreo sută de inși. Nu-i știu. Probabil că sunt numele oculte din viața României. Poate că sunt șefii serviciilor secrete, poate că sunt greii finanțelor, poate că sunt greii politicii. Președintele ar fi zis atunci că face orice numai să obțină un al doilea mandat. Îl va obține? Vom vedea.
Cu certitudine tăcerea care a cuprins Palatul Cotroceni de câteva zile pitește o muncă de gânduri și sforțări intense. Domnul Băsescu, o repet, nu se gândește nici la soarta lui Boc, nici la sănătatea lui Stolojan, nici cu milă la stabilitatea funcției politice a domnului Geoană. Băsescu se gândește doar la Băsescu. Traian nu are în minte decât destinul lui Traian. Ce aluat va fi mai potrivit pentru modelarea statuii sale în Deal pentru un nou mandat? Nu știu. Cred că nici președintele nu știe în această clipă.
Criza mondială, între timp, a intrat ca un Tsunami peste plajele românești. Nu mai este o glumă, nu mai este o fantomă pe care o arată în ferestre de departe americanii. Criza economică, criza financiară, recesiunea stau cu noi la masă. Stau cu politicienii. De aici încolo va începe greul. Oricum politica nu mai râde fotogenic ca în seara exit-poll-urilor. Politica s-a posomorât rău de tot.
