“Politica hazului” la Câmpulung Moldovenesc

Sala de expoziții a Casei de Cultură a Sindicatelor din Câmpulung Moldovenesc a fost vineri după amiază scena unei captivante manifestări. Chiar în lipsa amfitrionului și “dirijorului” acestui spațiu (directorul Vasile Tanul nu se afla în localitate, dar a lăsat cheia pe mâini bune) o lansare de carte, “Ispita vorbelor cu haz”, al cărei autor este Mihai Burduja (“un Gargantua și un bon viveur câmpulungean”, cum l-a țintuit în “insectarul” său cu personaje caricaturistul Mihai Pânzaru PIM) s-a transformat într-un veritabil spectacol. Câmpulungenii, care se mobilizează și participă activ la evenimentele culturale (am fost adeseori la acțiunile organizate în acest pol al bucovenismului care, ca și Rădăuțiul, își cinstește întotdeauna valorile proprii și-și primește oaspeții cu plecăciune, asigurând o prezență consistentă și elevată în frunte cu aleșii urbei), au venit și de-această dată cu bucurie și, împreună cu cei care s-au stârnit de prin alte locuri (Suceava a avut o delegație cu o multiplă reprezentare, poeta Carmen Veronica Steiciuc și caricaturistul Mihai Pânzaru PIM au adus salutul Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale, poetul Ion Cozmei pe cel al Societății Scriitorilor Bucovieni, și toți, la care cu voia dvs. s-a adăugat și subsemnatul, am alcătuit împreună o “falangă” a CUB-ului, Clubul Umoriștilor Bucovineni) au format un public din care s-au “recrutat” și actorii acestui eveniment. Desigur, protagonistul principal a fost Mihai Burduja, autorul volumului, dar alături de el au evoluat Ion Cozmei (ca moderator și…provocator de momente inedite), epigramistul (de Horodnic) Emil Ianuș și câțiva câmpulungeni (scriitorul Ioan Mugurel Sasu, sculptorul Ion Maftei, Constantin Tiron, Traian Porcuțan, Mache Filiuță…) cu care, cu siguranță, Conu’ Mihai, când nu mută nebunul pe tabla de șah, schimbă vorbe de duh și amiroase câte-o cinzeacă sau un vin acrișor de buturugă. Desigur mulți alții s-au aflat acolo și-ar fi suficient să-i amintesc doar pe nonagenarul scriitor Gheorghe Ungureanu, profesorul (și redactorul de carte al scrierii lui Mihai Burduja) Horațiu Stamatin, ing. Vasile Sfargiu (care nu a venit cu mâna goală, ci cu recentul său volum intitulat “O viață neobișnuită”) sau Ion Filipciuc (pe care nu l-a recunoscut nici măcar prietenul său Ion Maftei fiindc-a renunțat la ciuful și la barba-i de mujahedin și și-a adăpostit țeasta-i pleșuvă sub o șapcă de rapper).
“Înzestrat de la natură/ Ca șahist de anvergură / El pe cal a dat o tură / Astăzi în…literatură”
Spuneam că lansarea a fost un spectacol pentru că, în strădania de a i se da cezarului (adică lui Conu’ Mihai) ce i se cuvine în calitatea-i de autor, actorii acestei scenete, care a debordat de umor, s-au întrecut în epigrame, au dat citire unor maxime și panseuri din cartea care adună într-un florilegiu “zâmbete, sclipiri, suspine și curiozități cu…scriitori”, s-au “înghimpat” unii pe alții, așa cum le stă bine unor oameni care au glanda umorului. Regizată de moderator de la început spre a-i ține “captivi” în sală pe primarul Gabriel Șerban și pe viceprimarul Ovidiu Tudorici, sub pretextul “finis coronat opus” (sfârșitul încununează opera), manifestarea a avut parte de o suită de catrene care-l vizau pe Mihai Burduja: “Tot Câmpulungu-i azi în sărbătoare / Sorbind / Mihai Burduja a ajuns cel Mare / Cel Bun, și cel Cumplit, și cel Viteaz” (Ion Cozmei), după care a venit replica lui Emil Ianuș: “După fața lui anume / Când nu este bărbierit / Cred că i se poate spune / Mihai Vodă cel Cumplit”. Emil Ianuș a reliefat și legătura dintre cele două pasiuni ale lui Conu’ Mihai, șahul și literatura: “Înzestrat de la natură/ Ca șahist de anvergură / El pe cal a dat o tură / Astăzi în…literatură” dând apoi citire unui rondel (“Rondelul cărții lui Mihai Burduja” în care-a compus sintagma „Mihai Burduja din Obcine”) care l-a determinat pe Ion Cozmei să-i adreseze îndemnul de a continua să cultive această specie a poeziei lirice cu formă fixă, îndemn care l-a făcut pe epigramistul de la Horodnic să-și schimbe ținta și să-i adreseze de data aceasta o epigramă poetului sucevean: “Ion Cozmei, precum i-i felul / În stilul lui de filozof/ Mi-a spus ca să cultiv rondelul / Dar ce, rondelul e cartof?”.
“Un boier al umorului câmpulungean”
Așa a devenit întrunirea interactivă antrenându-i și pe ceilalți: Constantin Tiron, care-a spus că-l consideră pe Mihai Burduja un “boer al umorului câmpulungean”, l-a cinstit și el cu o epigramă (“Când totul ne năpăstuiește / Ca să ne scape de necaz / Conu’ Burduja ne servește / ”), Carmen Veronica Steiciuc a vorbit despre “terapia prin zâmbet” practicată de autor, Horațiu Stamatin a subliniat unicitatea evenimentului, PIM a accentuat faptul că, atât ca șahist cât și ca umorist, Mihai Burduja este un “practicant al jocului minții”, Mircea Motrici, care l-a cunoscut pe autor ca pe un “navetist de la Câmpulung la ferma de la Salcea”, a vorbit despre această “carte-ispită” și despre cel care a scris-o care “a știut să-și rânduiască anii prin cărți”, Ion Cozmei (după o butadă versificată cu mai multe ținte “Când nu poți face lucruri serioase / Te-apuci, așa-ntr-o doară, de umor”) a remarcat că volumul reprezintă “o radiografie originală a umorului universal” și a semnalat faptul că autorul nu este un novice în practica umorului întrucât a avut satisfacția ca prima sa carte, “Pe dealuri dogorâte de podgorii”, să fie tipărită în anul 1982 într-un “tiraj amețitor pentru ziua de azi”: 126.000 de exemplare.
“Politica hazului”
Desigur un cuvânt a avut și Mihai Burduja care, cu emoțiile inerente, a spus că “această carte, un florilegiu care are ca punct centrifugal pe scriitori, s-a scris aproape singură”. Și pentru că așa a fost regia manifestării, ca primarul să rămână la urmă, Gabriel Șerban, care l-a felicitat pe scriitor, “un spirit tânăr și vesel”, un om care l-a impresionat prin “perseverență și meticulozitate”, a mărturisit că în acea seară a făcut doar “politica hazului”, iar șeful partidului cu pricina nu este nimeni altul decât Mihai Burduja. “Am izvodit această carte – a spus cu umor la final autorul – ca să mă fac de râs!”. Ceea ce înseamnă că potrivit panseului lui Chamfort, “Cea mai irosită dintre zile este aceea în care nu ai râs”, măcar nouă, celor care-am fost de față la lansarea volumului, ne-a priit.