Politica de vară

„În viață există două mari tragedii. Una e să nu obții ceea ce îți dorești. Cealaltă e să obții”. George Bernard Shaw afirma acest lucru și înclin să îi dau dreptate. Suntem în plină vară și pentru că după vară vine toamna, iar toamna se numără bobocii, cred că este necesară o analiză politică, în contextul paradigmei dorință – putință, exprimată mai sus.
Dacă ar fi să ne întoarcem la momentul toamnei anului 2004, foarte puțini erau cei care credeau în victoria lui Traian Băsescu și a alianței Dreptate și Adevăr. Dubla „tragedie” a acelui moment, prin pierderea guvernării de către PSD și instaurarea unui nou ciclu politic în jurul PNL și PD, nu a adus și schimbarea în bine promisă de către Traian Băsescu în campania electorală.
Cu toate că trimiterea PSD în opoziție a fost clamată triumfal – ca o victorie a poporului, de către noua putere de dreapta, putința guvernanților conduși de Călin Popescu Tăriceanu a fost cu mult sub nivelul dorinței. „Să trăiți bine!” a rămas un simplu slogan, lupta împotriva corupției a constituit doar un atribut al luptei politice, iar izolarea României în toate punctele cardinale, și spre răsărit, către Rusia, dar și la vest, spre Uniunea Europeană, ne-a adus în situația de a fi descoperiți în fața noilor schimbări globale legate de criza energiei și a alimentelor. Prin urmare, aproape nimic bun pentru cei care au câștigat în 2004. Pentru cei care au pierdut, mai precis pentru PSD, au fost câțiva ani de frământări interne, de schimbări și de reveniri, care până la urmă nu au reușit decât să producă o pierdere electorală de câteva procente.
Revenind la momentul 12 decembrie 2004, la finalul turului II, elementul determinant al schimbării centrului de greutate al puterii a fost trădarea PUR-ului, care a cedat rugăminților președintelui Băsescu, acceptând trecerea în barca puterii și participarea la guvernare, fiind catalogați ulterior drept „soluția imorală”, chiar de către artizanul trădării – noul președinte ales al României.
Acum patru ani PSD și PUR decideau la nivel central constituirea unei uniuni naționale. Istoria se repetă, iar în urmă cu trei zile, consiliile naționale ale PSD și PC (fostul PUR) au hotărât să înceapă un nou proiect electoral comun, validând o ofertă de guvernare pentru următorul ciclu politic.
Principiile sunt în mare măsura aceleași, spre deosebire însă de momentul 2004, acum este nevoie de o încredere reciprocă mai mare și de asigurarea unor garanții prin care să nu mai existe posibilitatea unei trădări, așa cum a fost în trecut, pentru că acum, ca și atunci, Traian Băsescu va fi un actor important al creării majorității parlamentare și al instalării guvernării.
Vom vedea în scurt timp cum evoluează politica românească, vom vedea dacă suntem capabili să învățăm din greșelile trecutului și sper ca paradigma dorință – putință să nu se mai repete, pentru că în următorii patru ani avem nevoie de o guvernare socială consecventă, de genul aceleia din perioada 2000-2004.