„Pojorâta – izvoare ale trăiniciei”

La Școala Generală cu clasele I-IV din Pojorâta a avut loc, în cea de-a treia zi de Paști, lansarea volumului „Pojorâta – izvoare ale trăiniciei”, ce poartă semnătura unui distins slujitor al catedrei, profesoara de istorie Viorica Cernăuțeanu.
Într-un cadru intim, alături de foști colegi de catedră, actuali dascăli ai școlii din Pojorâta, dar și ai foștilor elevi, Viorica Cernăuțeanu a prezentat monografia comunei Pojorâta ca pe un dar prețios, la care a muncit mult, dar cu multă pasiune și dragoste. Încă din facultate a fost pasionată de etnografie, de locuri, de oameni, de tradiții, pasiune care s-a transformat ulterior în multe zile de căutări, de culegeri de folclor, de povești la ușa sobei cu bătrânii satului.
Cartea are o structură bine definită, în primul capitol fiind prezentată o schiță istorico-geografică a comunei Pojorâta cu caracteristici geografice și aspecte din istoria acestei așezări de munte. „Am continuat cu prezentarea casei tradiționale – casa țărănească bucovineană – universul material și spiritual al țăranului român care a trăit și viețuit pe aceste locuri, vatră a familiei, legând de case și următorul capitol, intitulat arta populară – prelucrarea lemnului și portul popular”, ne-a spus autoarea monografiei. În paginile acestei cărți descoperim că portul popular este un element de continuitate și permanență alături de limbă, tradiții și obiceiuri, autoarea descriind în amănunt costumul femeiesc, costumul femeilor măritate, al mireselor, dar și costumele bărbătești. „Locuitorii Pojorâtei denumesc portul popular și-l poartă la sărbători religioase importante, precum și la evenimente din familie, precum nunta și cumătria”, scrie autoarea.
Într-o ordine firească, Viorica Cernăuțeanu se apleacă cu interes și față de om – de țăranul care a viețuit pe aceste meleaguri, acordând un capitol separat pentru „anotimpurile omului”, prezentând elemente specifice nașterii, nunții și ritualului de înmormântare. Găsim descris în paginile cărții modul în care locuitorii din Pojorâta făceau nunțile în „câșlegi”, cum se încredințează fata mirelui – „datul mâinii”, moment ce precede nunta. Din ritualul de înmormântare nu lipsea bocetul și bocitoarele care însoțeau mortul pe ultimul drum. Toate aceste „anotimpuri ale omului” sunt însoțite de strigături, de cântece cu semnificații profunde, alături de care descoperim și câteva fotografii sugestive, unele realizate mai recent, altele foarte vechi, din colecția personală a autoarei. Și pentru că bucovinenii sunt foarte legați de sărbătorile religioase, nu au putut lipsi din această carte obiceiurile pe care le practicau locuitorii din Pojorâta de Crăciun, Anul Nou, Bobotează sau Paște. Ultimele două capitole, „Lirica populară” și „Creații populare. Creatori populari” cuprind cântece populare, strigături, ghicitori, jocuri populare, creatori de lirică populară (Zenovia Țâmpău, Orest Suflețel, Gheorghe Zlevoacă, Taraful Flocea), toate meșteșugite cu dibăcie de cea care le-a adunat și pus în pagină, Viorica Cernăuțeanu. Ea a adăugat cărții și o antologie de texte folclorice foarte valoroasă. „Am adunat într-un mănunchi, spre atenția locuitorilor acestei vetre strămoșești, câteva icoane ale spiritului românesc de pe aceste locuri binecuvântate de Dumnezeu. Pojorenii trebuie să-și cunoască patrimoniul cultural, parte integrantă a comorii de valori naționale, să-l conserve, să-l apere în fața tăvălugului modernizării”, ne-a spus autoarea monografiei.
– Pojorâta – izvoare ale trăiniciei – „o credibilă pledoarie în favoarea ideii de continuitate și specificitate”
Prefața acestei cărți, „Permanențe spirituale la Pojorâta”, poartă semnătura profesorului George Bodea, care apreciază această carte ca fiind „o credibilă pledoarie în favoarea ideii de continuitate și specificitate într-o vreme de maximă solicitare, de nesfârșite provocări generatoare de derută comportamentală. Există aici adevărate modele de gândire și simțire românească, valori de artă, modele de umanitate românească, un mod românesc de a fi în lume, care trebuie să rămână pe mai departe cartea noastră de identitate”. Pasiunea pentru istorie și etnografie a profesoarei Viorica Cernăuțeanu, acum pensionară, nu se oprește aici. Ea are în lucru o altă carte care, probabil, se va numi „Istoria Pojorâtei”, și va aduce alte elemente noi despre această așezare. „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris/ Încet gândită, gingaș plămădită”, sunt versuri semnate de poetul Tudor Arghezi, dar foarte bine amintite la evenimentul de ieri de către o fostă colegă de catedră a autoarei, profesoara Domnica Codreanu, care a mai adăugat: „creația de la catedră a doamnei Viorica Cernăuțeanu s-a prelungit în realizarea acestei cărți, o lucrare scrisă cu sufletul și energia unui om care prețuiește oamenii, locurile, tradiția, viața”.