În cadrul desfășurării, în intervalul 23-29 aprilie a.c., a „Zilelor Continental”, care au marcat împlinirea a 16 ani de activitate a companiei Continental Hotels în România, la Hotelul „Continental-Arcașul” din municipiul Suceava (Hotelul „Arcașul” a fost preluat și a intrat în lanțul hotelier al companiei din anul 2000) a prins contur vineri, în prag de seară, o idee pornită din inițiativa directorului George Moisescu de a configura un spațiu de întâlnire pentru oamenii de cultură suceveni. Inițiativa, încredințată spre aplicare poetei Carmen Veronica Steiciuc, care a fost amfitrioana acestei prime reuniuni anunțate ca moment de inaugurare a unei cafenele literare, a fost dintru început salutată de participanți, dar a stârnit totodată și discuții contradictorii. În primul rând, pentru că pentru această cafenea literară (pentru care s-a ales ca locație fostul bar al Hotelului „Arcașul”, acum extins și transformat în salon de restaurant) s-a propus denumirea de „Poiana lui Iocan”. O „poiană” pavată cu marmură, pentru care graficianul Mihai Pânzaru PIM a formulat obiecții, spunând că ar fi mai bine să se numească Cenaclul sau Cafeneaua literară „Continental”. Ca o întruchipare a lui Cocoșilă, din deja vestita poiană din romanul lui Marin Preda (poiana fierăriei din satul Siliștea Gumești, în care se adunau țăranii la taifas și, uitând pentru câteva ceasuri de „fonciire”, citeau gazete, făceau comentarii politice și povesteau anecdote), s-a ridicat însă poetul Ion Cozmei, care, vizavi de faptul că adunarea a fost anunțată ca o întâlnire între literați, a întrebat (aidoma lui Vlahuță) „unde ni sunt scriitorii?”, remarcând prezența a doar patru membri ai breslei scriitoricești. Pentru că discuția aluneca deja între cine este sau nu este scriitor („jupânul” Roman Istrati a spus că el este membru fondator al…SSB – „Societatea Scriitorilor de pe scara B, din blocul în care locuiesc”) sau cine poate participa la întrunirile dintr-o cafenea literară, Carmen Veronica Steiciuc a circumscris perimetrul „Poienii lui Iocan” ca fiind un spațiu cu dimensiune culturală, în care să se întâlnească spiritualitatea urbei. „Ne propunem să fie un loc unde toată lumea să se cunoască, un punct de întâlnire a lumii artistice și literare, un loc în care să venim cu drag și scriitori și artiști plastici, actori, ziariști, reprezentanți ai mass-media, un loc de întâlnire aparte în peisajul cultural sucevean”. Au existat și sceptici care au spus că s-a mai încercat acest lucru și nu a durat, dar s-au pronunțat și susținători ai ideii înființării unei „cafenele a artiștilor” (prof. Roman Istrati), care să fie un loc de „forfotă a creației” (poeta Viorica Petrovici), un perimetru cu ușile deschise pentru toți creatorii („o astfel de cafenea trebuie să fie un spațiu al libertății prin excelență”, cum a spus universitara Gina Puică), „un punct de atracție pentru toți artiștii” (poetul Liviu Popescu), care să aibă ca prim rol „stimularea solidarității între breslele de creatori” (conf. univ. dr. Sabina Fânaru), în care „să ne întâlnim și să vorbim și noi de ale noastre” (scriitorul Onu Cazan). Să notăm deci nașterea unui nou spațiu de întâlnire pentru oamenii de spirit ai urbei, un spațiu care să ofere un cadru propice pentru schimb de idei, în care, așa cum spunea Carmen Veronica Steiciuc, „să găsim liniștea și armonia de care avem nevoie pentru a ne continua călătoria prin cotidian, să ne regăsim visele și bucuria de a fi împreună”.





