POHORLĂUȚI. Satul Pohorlăuți a fost documentar în 27 octombrie 1452, când Manea, fiul Globnicului, și feciorii săi, Luca, Iurie și Lazăr, vindeau seliștea Pogorilouți logofătului Mihail, pentru 120 zloți turcești. În 2 iulie 1455, când Mihail logofăt era trimis de Petru Aron Vodă să negocieze tributul cu turcii, satul i-a fost reconfirmat.
În 4 martie 1652, se împart moșiile răposatului Gavrilaș Mateiaș între copii lui, Ieremie, Ileana comisoia și Alexandra vorniceasa. „Partea jupânesei Alexandra visterniceasa a fost… satul Pohorlăuți cu heleșteu”.
În 1670. când vistierul Neculce, tatăl cronicarului, s-a căsătorit cu Catrina, fiica boierului Iordache Cantacuzino, Catrina a primit ca zestre de nuntă 21 moșii, printre care Boian, Cernăuca, Valeva, Chisălău, Pohorlăuți, Prelipcea, Bocicăuți, Grozinți, Vasileuți și a patra parte din satul Lehăcenii Teutului).
În 1702, Ion Neculce împarte moștenirea de la mama sa cu surorile sale, moșia Pohorlăuți trecând în proprietatea Catrinei, jupâneasa lui Iordachi Cantacuzino, care, în 4 martie 1704, împreună cu feciorii ei, Iuon aga Cantacuzino și Ștefan Luca vistiernic, vinde Pohorlăuții lui Constantin Turculeț, pentru 1.350 lei bătuți.
În 11 decembrie 1718, Antimia, văduva lui Constantin Turcul, cumpăra de la Catarina Cantacuzino „satul întreg Pohorlăuți”.
Recensământul lui Rumeanțev1, din 1772-1773, înregistrează la Slobozia Pohorlăuți, moșie a postelnicului Vasilachi Turculeț, „41 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, Mihail, 2 dascăli, Procopie și Hrihor palamar, 1 scutelnic al lui Vasilachi zet lui Turculeț, Dănilă Vodanca, 1 jidov, Leiba, 10 case pustii și 26 birnici, adică: Mihălachi Prodan vornic, Fedor Haliuc, Matei Băclașciuc, Alecsa zet Cușciac, Ostafii Dronic, Hrihor Babinschi, Vasile Dumanschi, Alecsa Cușciac vătăman, Mihailo Vechirciac, Iacov Corin văcar, Timko Perepecica, Vasili Okraineț, Gavril Buric, Mihailo Mușchiuca, Vasili Muhalețski, Ostafi Muhalețski, Luchian Cunisăuski, Ivan Zazulinski, Macsin de la Balamutiuca, Vasili ungurian, Neculai Banduriac, Macsin Ștefiuc văcar, Iacob pânzariul, Fedor Biricăuschii, Timofei Scrilia și Macsin Scrițko morar.
În 1774, satul Pohorlăuți avea 44 familii țărănești, iar în 1784, 155 familii.
Biserica Sfântului Nicolai din Pohorlăuți, reconstruită între anii 1870-1881 și renovată în 1896, era patronată, în 1843, de Anton și Nicolaus de LUKASIEWICZ, păstor al celor 676 suflete fiind parohul Matei Dracinschi. În 1876, patronatul bisericesc era asigurat de Katharina von Mikolajewicz, parohul celor 950 enoriași fiind Dionisie Grigorovici. În 1907, patron bisericesc era baronina Elena Simonovici, paroh fiind Mardarie Areiciuc, născut în 1871, preot din 1898, paroh din 1903, iar cantor, din 1902, Ștefan Isopenko, născut în 1874.
Din 1882, funcționa în sat o școală cu 4 clase2.
În 1890, comuna Pohorlăuți avea 2.118 locuitori, primar fiind George Hudiuc. Învățători erau Dionisie Patapievici și Epaminonda Orza, Ignatie Carage era paroh, iar Vasile Grecul – cantor bisericesc.
O listă de subscripție pentru zidirea bisericii orientale din Cacica, întocmită, în iunie 1891, de „Ignatie Caragea, paroch în Pohorlăuț” și preoteasa Victoria Caragea, menționează, printre familiile comunei, pe: Ștefan Rudan, învățătorul Vasile Cușniriuc, marii proprietari Jacubovici și Avacovici, Ștefan Vatamaniuc, Vasile Pitec, Gheorghi Dudlei, Vasile Lesinc, Gheorghi Malișciuc, Maria Smereciusca, Grigori Hnatiuc, cantorul Vasile Grecul, revizorii superiori de finanțe Smercinschi și Iavorschi3.
_____________________________________________
1 ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 424
2 SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 29, 1876 p. 87, 1907 p. 89
3 GAZETA BUCOVINEI, Nr. 32/1891, p. 4
