Creierul uman este programat să nu reziste unei tentații dulci atunci când există senzația de foame, potrivit unui studiu realizat de cercetătorii americani, publicat în Cerebral Cortex și preluat de dailymail.co.uk.
Imaginea lui Homer Simpson care nu se poate abține să consume gogoși este una reală, spun cercetătorii de la Northwestern University, Chicago, autorii acestui studiu. Creierul uman este programat să se activeze atunci când persoanei i se oferă tentații dulci, spun specialiștii.
La studiu au participat mai mulți voluntari flămânzi, cărora li s-au prezentat imagini cu o gogoașă cu cremă și o șurubelniță. La vederea gogoșii, creierul participanților la studiu s-a activat extrem de mult, ajungând la surmenare.
După ce participanții s-au îndopat cu până la opt gogoși fiecare, fotografia cu desertul nu a mai provocat aproape nicio reacție în creier, potrivit imaginilor obținute prin rezonanță magnetică nucleară.
După ce voluntarii s-au abținut de la mâncare timp de opt ore, două zone distincte din creier s-au activat la vederea imaginii gogoșii. Una dintre ele este creierul limbic, o zonă ancestrală care se găsește la toate animalele, de la broaște la oameni.
„Această zonă din creier este capabilă să detecteze lucrul semnificativ din punct de vedere motivațional”, a explicat profesorul Marsel Mesulam, coordonator al studiului. „Această zonă indică nu numai că există senzația de foame, ci și că există mâncare disponibilă”, a adăugat acesta.
După creierul limbic, se activează rețeaua atenției spațiale din acest organ, care se concentrează pe gogoașă, hotărând că aceasta este mai importantă decât șurubelnița.
„Există în creier un sistem complex care ajută la direcționarea atenției asupra unor lucruri din mediul înconjurător relevante pentru nevoile personale, de exemplu, alimentele, în situația în care persoanei respective îi este foame”, se indică în studiu.
Sistemul se aplică unei game întregi de stimuli materiali: „Dacă ești într-o pădure și auzi un foșnet, contextul te obligă să fii foarte atent, pentru că acesta ar putea fi semn de pericol”, a explicat Mesulam. „Dacă ești la birou, același sunet este mult mai puțin relevant. O funcție majoră în creier este aceea de a potrivi răspunsul într-un context”, a adăugat profesorul.
