Poezie omagială, de ziua lui Ion Iliescu

M-au fascinat, mereu, la poeziile omagiale, avantajele care pot veni de pe urma lor. Să intri, cu seringile literaturii, pe sub pielea unui conducător, și-apoi să te îmbuibi tu însuți cu icre negre, uischiuleț și diamante, a fost una din opțiunile pe care le-am tot amânat.
Din păcate, atunci când și eu am compus și publicat o poezie omagială – prin 1990 – ea a trecut neobservată, căci timpul poeziilor omagiale cam pălise. Destinatarul împlinea aproximativ 60 de primăveri, dar n-am căpătat de la el nici măcar o icră albă, nicidecum neagră, cum sperasem în van.
Repet poezia, urându-i, de 3 martie, lui Ion Iliescu, cele ce se urează de obicei aniversaților. Încă mai aștept icrele sale, deși dumnealui trebuie astăzi să le deconteze dintr-o leafă de parlamentar, nu de prezident.
E un consens întreaga țară
Bătrâni fixându-și cât mai bine placa,
Poporu-ntreg, șomeri și biznismeni,
Într-un elan pornit de la APACA,
Ridică ode către Cotroceni.
Dibaci ne e cârmaciul, cu zâmbetu-i pe steag,
E stema fâlfâită pe bolta mondială,
Democrația prinde, în țara noastră, cheag
Iar noi trudim cu toții la brânză ideală.
În birja națiunii s-a aburcat curând,
Cu „hăis” și „cea” s-o scoată din mizerii,
Altar ne e, de patimi, făptura sa arzând,
Cum ard mangalu-n subteran minerii.
E Iliescu singur și singură speranță
Căci EL alege-n țară și grâul, și neghina,
Din când în când, strivită de prestanță,
Mai dă un sfat, acolo, și prima doamnă, Nina.
Dar tot ne este bine, avem salam și șuncă,
În inimi trandafirii dau floare simultan,
E genial cârmaciul, original și bun că
Surâde și dă mână cu orice cetățean.
Să-i izgonim din țară, cârmaci măreț în toate,
Pe cei ce l-ar vrea, astăzi, pe Iliescu jos,
Legionari netrebnici, de la asfalt și sate,
Plătiți de mister Rațiu, plătiți de vreun Copos!
Bătrâni fixându-și vipla în dantură,
Poporu-ntreg, șomeri și biznismani,
De aur scot cuvintele din gură,
Urându-i lui dom’ Nelu: „La mulți ani!