La invitația conducerii Bibliotecii Municipale „George Bodea”, vineri, 6 martie 2026, în Sala „Valentina Vranău”, poetul și eseistul Alexandru Ovidiu Vintilă – președinte al Societății Scriitorilor Bucovineni și redactor-șef al revistei Bucovina literară – și-a lansat cel mai recent volum de poezie, intitulat Valiza de lemn, apărut la sfârșitul anului trecut la prestigioasa Editură Eikon din București.
Manifestarea culturală a fost deschisă de prof. Nicoleta Bogoș, managerul bibliotecii, care a purtat publicul într-o călătorie a memoriei și a simbolurilor. Povestind despre vechiul cufăr de lemn al tatălui său, purtat de frații săi în timpul stagiului militar, domnia sa a împărtășit emoția de a se fi simțit uneori că nu aparține pe deplin acelui univers, deoarece valiza părea rezervată bărbaților familiei. Totuși, cufărul a rămas în familie ca o adevărată relicvă, adăpostind și astăzi fotografii, decorații și amintiri, transformându-se într-un mic sanctuar al memoriei. Pentru a sublinia legătura între memoria personală și poezia lui Alexandru Ovidiu Vintilă, managerul bibliotecii i-a oferit autorului o valiză de lemn de mici dimensiuni, în care a așezat câteva exemplare din noul volum.
Pornind de la această imagine, Nicoleta Bogoș a sugerat că fiecare dintre noi poartă, într-un fel sau altul, o asemenea „valiză de lemn”. Chiar dacă uneori o numim rucsac sau desagă, ea rămâne simbolul experiențelor și amintirilor cu care venim pe lume și pe care le purtăm de-a lungul vieții. Uneori o deschidem cu nostalgie, alteori o ținem închisă, de teamă de ce am putea descoperi sau pentru că simțim că nu am adunat încă suficiente amintiri pentru a le depozita în ea.
În finalul intervenției sale, directoarea bibliotecii a mulțumit invitaților și i-a prezentat pe cei care urmau să vorbească despre volum: criticul literar Isabel Vintilă și prof. Horațiu Stamatin. Folosind o metaforă inspirată de titlul cărții, ea a spus că aceștia „au, cu siguranță, un lacăt și o cheie de la valiza de lemn a poetului Alexandru Ovidiu Vintilă”, fiind invitați să o deschidă pentru public și să aleagă acele pagini care exprimă cel mai bine universul liric al autorului, pentru ca apoi să așeze la loc impresiile și emoțiile celor prezenți.
„Am venit la Câmpulung cu primăvara în suflet” – așa și-a început criticul literar Isabel Vintilă prezentarea volumului. Ea a explicat că Valiza de lemn a fost scris pe parcursul anului 2025 într-un ritm alert al creației, generat de un flux emoțional intens. După volumele „Maki Haku” (2024), „Iglu” (2023) și „Insectele imperiului” (2022), poetul schimbă registrul poetic, renunțând la discursul combatant și la esențializarea deliberată a mesajului.
În volum, Isabel Vintilă a remarcat o polifonie a stărilor sufletești: o voce a însingurării, una a tristeții și disperării, dar și ipostaze ale liniștii, ale somnului și ale mângâierii. Metaforic, în „valiza de lemn” sunt adunate vise, dureri, speranțe, amintiri și prietenii care nu se vor mai întoarce. Poetul, ajuns la maturitate lirică, înțelege că poezia comunică adesea dincolo de cuvinte, creând un spațiu sensibil în care transmite ceea ce simte și ce i se revelează.
Prin acest volum, comunicarea poetică nu mai este centrată pe semnificație, ci pe modul în care sunt transmise lucrurile văzute și nevăzute, cele cunoscute de toți sau doar presimțite. Lirica lui Alexandru Ovidiu Vintilă devine astfel un drum dificil, atât pentru creator, cât și pentru cititor. Privind lumea contemporană, autorul constată că totul pare diluat, bagatelizat, uneori crud și nepăsător, alteori grav și grotesc. În partea a treia a volumului, „Lumea strecurătoare”, poetul observă că prin golurile acestei lumi se strecoară cine poate, însă diluarea lucrurilor grave nu stinge nici durerea, nici frustrarea. În această „valiză de lemn” sunt așezate toate amintirile și oamenii importanți: prietenii dispăruți și cei dragi care nu mai sunt, iar poemele se constituie astfel în meditații asupra fragilității condiției umane.
Isabel Vintilă a mai remarcat dialogul estetic cu creația artistului plastic Iulian Copăcel, care completează volumul cu planșe grafice inspirate de mesajul poetic. În plus, multe poeme sunt reproduse în scrisul de mână al autorului, păstrând o legătură intimă între poet și cititor, într-o eră tot mai informatizată. În opinia criticului, volumul conturează și o geografie sentimentală: locuri din Suceava, spațiul copilăriei poetului, dar și alte locuri vizitate sau visate, alături de prezența familiei – tatăl și bunicul patern – transformând valiza într-un obiect ceremonial, simbol al memoriei. Isabel Vintilă a recitat poezii precum „Un moment inexistent care tocmai s-a produs”, „Drumul anevoios l-am străbătut cu inima”, „Din toamna anului 2021 și până în primăvara lui 2022” și „Privirea și intrusul”.
Prof. Horațiu Stamatin a subliniat importanța titlului unei opere și rolul său în înțelegerea intențiilor autorului. Despre volumul Valiza de lemn, acesta a afirmat că titlul simplu, dar sugestiv, evocă imaginea valizei cu care părinții și bunicii plecau în armată, un obiect ce sugerează plecare, despărțire, memorie și atașament. Sintagma „de lemn” trimite la materialitate, meșteșug, dar și la precaritate – o valiză care poartă urmele timpului. În paginile volumului, Stamatin a descoperit un tezaur de imagini, referințe culturale, traume istorice și interogații existențiale, o „hartă fragmentată” a lumii contemporane și un jurnal metafizic al unei conștiințe care refuză să adoarmă.
Volumul invită cititorul la o incursiune printr-o pădure de simboluri, unde sensurile se strecoară printre cuvinte și se recompun mereu, într-un univers unde valorile umane coexistă cu biografismul și istoria. Poezia lui Alexandru Ovidiu Vintilă este, după cum concluzionează profesorul, una a acumulării și a curajului intelectual.
Autorul a explicat alegerea titlului, subliniind că fiecare cititor își poate pune propriile întrebări despre viață în paginile cărții. El a recitat poemul „Tatăl tatălui meu”, apreciat de critici și de părintele vicar Timotei Aioanei, care i-a dedicat o cronică în ziarul Lumina. Poetul a povestit și despre descoperirea mormântului bunicului său Laurențiu Vintilă, o adevărată călătorie inițiatică plină de semnificații.
Membrii Cenaclului literar „Țara de Sus” ec. Mariana Ruşcăreanu, Zina Cucoş şi Traian Nistiriuc Ivanciu au recitat în semn de apreciere poezii din volum, iar prof. Alina Andruhovici Lucău și poeta Grațiela Herghelegiu au vorbit despre suflet, iubire și energia transmisă prin poezie. Ing. Mihai Lițu, reprezentantul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, a oferit un mesaj de felicitare și o icoană sfințită autorului, alături de alte mesaje de apreciere din partea prof. Marian Călinescu și a subsemnatului.
Evenimentul a fost animat și muzical de Ștefan Romaniuc și fratele său Bogdan, care au interpretat un repertoriu variat, de la muzică uşoară românească și melodii italiene, la jazz și piese clasice.
Întâlnirea literară s-a încheiat asemenea unei pagini de poezie întoarse încet, cu sentimentul că fiecare dintre cei prezenți a deschis propria „valiză de lemn” a amintirilor și gândurilor sale. Lansarea volumului lui Alexandru Ovidiu Vintilă a fost astfel nu doar un moment editorial, ci și o invitație la introspecție, la redescoperirea poeziei ca spațiu al memoriei, iubirii și căutării de sine, purtând cititorul într-o lume în care versul rămâne refugiu și reper al sufletului.
Vasile Aioanei
