Poetul Vasile Pînzariu, evadat din viitor…

Poetul sucevean Vasile Pînzariu, poetul „cuvântului tras pe roată”, fost deținut politic, un om care și-a petrecut anii tinereții între pereții mucezi ai temnițelor comuniste și în hăul întunecat al galeriilor minelor de plumb din sinistrul triunghi concentraționar Baia Sprie, Cavnic, Valea Nistrului, a închis ochii pentru veșnicie.
La vârsta de 83 de ani, Vasile Pînzariu s-a retras să-și odihnească trupul zdrobit de „cumplitul măciniș” al închisorilor („cumplitele mori ale dezumanizării și distrugerii”), care i-au spulberat visele și i-au deturnat existența de la vârsta de 19 ani.
Poetul, carea străbătut infernul concentraționar “inițiindu-se întru trăiri” având în suflet o licărire purificatoare, care și-a scuturat, „petală cu petală, anii din floarea tinereții prin închisorile de la Suceava, Jilava, Gherla, Poarta Albă, Cavnic și Baia Sprie”, a găsit acum momentul să evadeze din viitor.
„Evadând din viitor” este și titlul ultimului său volum, cel cu care și-a marcat, la începutul anului 2010, împlinirea vârstei octogenare.
Semnatar al mai multor cărți („Dincolo de azi”, „Coșmar în noaptea veacului”, „Revelația trinității”, „Clopoței de lună”, „Conștient de pericolul înfrângerii”, „Evadând din viitor” și al unei antologii de autor), Vasile Pînzariu, care și-a șlefuit darul versificării în închisoare călăuzit de Ion Caraion (despre care spunea că i-a „oferit prietenia și îndrumările necesare introducerii în tainele metaforei poetice”), a devenit, „în lirica bucovineană contemporană – așa cum remarca scriitorul Ion Drăgușanul – una dintre cele mai cinstite și mai sincere voci prin care străluminează suferințele reale ale națiunii ca memorie, ca inițieri, ca atitudine”.
Cetățean de Onoare al municipiului Suceava, onorat cu Trofeul Bucovinei și cu Certificatul de Martir al Spiritualității Românești în Bucovina (alături de alte câteva personalități culturale care au supraviețuit închisorilor comuniste, mărturisitori de memorie prin opera lor: George Ungureanu, Eugen Dimitriu, Dumitru Oniga și Radu Bercea), Vasile Pînzariu, care și-a creat mare parte din operă în temniță păstrând-o, până la eliberare, „în tainica arhivă a memoriei”, și-a trăit viața cu demnitate, rămânând, așa cum scria el, „credincios omeniei până la moarte”. Dumnezeu să-l odihnească în pace!