Poetul Ion Cozmei a trecut în veșnicie la vârsta de 64 de ani

Poetul Ion Cozmei a trecut în veșnicie joi seara, la vârsta de 64 de ani, în Secția de Reanimare a Spitalului Județean Suceava.
„Ion al Cozmei ot Călineștii lui Cuparencu, voievod binecuvântat peste literele românești”, așa cum se autoidentifica el în poemul intitulat „Uric întru luare aminte”, poetul care și-a conturat profilul literar încă de pe băncile Liceului „Ștefan cel Mare” din Suceava, a absolvit Facultatea de Filologie din cadrul Universității „Al.I. Cuza” din Iași (secția română-latină) și a activat ca profesor (în ultimele două decenii la Liceul cu Program Sportiv), dar a deținut și funcția de director al Casei de Cultură a Sindicatelor din Suceava (între anii 1985-1991).
Ion Cozmei, care a debutat ca poet în presa de tineret în anul 1965 și a debutat editorial în anul 1985 (cu placheta de versuri „Subiect pentru o nuvelă”), este autorul mai multor volume de versuri (cel din urmă, antologia apărută în colecția „Opera Omnia – Poezie contemporană” la Editura Tipo Moldova Iași, intitulat „Pacient la vama destinului”, reia titlul unei cărți publicate în anul 1995 pentru care a fost distins cu Premiul Fundației Culturale a Bucovinei).
Ion Cozmei, unul dintre fondatorii Mișcării Ecologiste din Bucovina și al Fundației Culturale a Bucovinei, a fost membru al Societății Scriitorilor Bucovineni (unde a avut calitatea de vicepreședinte) și al Uniunii Scriitorilor din România (din anul 1996).
Poetul, „salahor la cariera de marmură a cuvântului”, cum scria el, a colaborat la prestigioase reviste literare („România literară”, „Luceafărul”, „Convorbiri literare”, „Poesis”, „Dacia literară”…) și a fost redactor-șef al periodicelor „Albatros”, „Pro Natura”, „Curierul de Bucovina” și al revistei „Țara Fagilor”, editată de Societatea pentru Cultura și Literatura Română din Bucovina.
Doctor în filologie (singurul din România cu o teză dedicată poetului național al Ucrainei, Taras Șevcenko), Ion Cozmei a fost onorat cu doi ani în urmă cu Premiul pentru traducere al Uniunii Scriitorilor pentru volumul „Cobzarul” (Editura Bukrek, Cernăuți).
Multipremiat pentru activitatea sa literară (Premiul pentru poezie al Societății Scriitorilor Bucovineni pentru volumele „Tâlcuitorul de semne” și „Semințele disperării”, Premiul COPYRO al Uniunii Scriitorilor din România pentru traducerea poeziilor lui Șevcenko, Premiul de Excelență al Consulatului României la Cernăuți, Premiul Opera Omnia al Fundației Culturale a Bucovinei…), Ion Cozmei a fost unul dintre cei mai activi animatori culturali din arealul bucovinean.
„Pacient la vama destinului”, poetul cu cea mai scurtă „Autobiografie” („La nașterea mea / strigătul mamei / despletind întunericul / și colindând satul / până la insomnie: / Ioaneee! / în grădina noastră / au înflorit cireșii!”) a privit viața cu ironie, luându-și „porția zilnică de glucoză” și scriind permanent la „manualul de supraviețuire” „în așteptarea rezultatului monocolor al zilei de mâine”.
Ion Cozmei, „ultimul cavaler rătăcit / care se hrănește cu poezie”, a trăit ardent până-n ultima clipă, până joi seara, când, cu siguranță, și-a reamintit versurile din poezia „Metamorfoză posibilă”: „În noaptea aceasta târzie / Martori să fiți v-am chemat / La procesul devenirii mele / Ca iarbă”.
Corpul defunctului este depus la Casa Mortuară din municipiul Suceava, iar duminică, după oficierea slujbei creștine la Biserica Sf. Înviere, va avea loc înhumarea în cimitirul din Călinești-Cuparencu.
Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace!