Poetul cu sânge de oltean și suflet de psalmist (I)

Alexandru Macedonski este, alături de Mihai Eminescu, una dintre cele mai reprezentative figuri ale literaturii române din secolul al XIX-lea. Poet, prozator, dramaturg și estetician, Macedonski este „prima mare conștiință modernă românească” (Florea Firan). A rămas în istoria noastră literară prin ciclul „Nopților” și al „Rondelurilor”, dar și prin Psalmii moderni prin care îl anticipează pe Arghezi.
„Macedonski, în partea fundamentală a operei sale, este un mare poet, de o excepțională vocație și capacitate de transfigurare a existenței, în sens extatic, ideal, himeric, pe un substrat de o rară frenezie vitală” (A. Marino). Consemnat de istorie mai ales prin forța inovatoare și prin remarcabilele sale poezii, Macedonski este amintit și prin nefericita epigramă adresată lui Eminescu, eveniment ce i-a adus multă suferință.
Fondator al revistei „Liga ortodoxă”
S-a născut la 14 februarie 1854, în București, și s-a stins din viață la 24 noiembrie 1920, fiind înmormântat la cimitirul Bellu. O mare parte a copilăriei și-a petrecut-o în comuna Adâncata-Pometești (jud. Dolj), pe Valea Amaradiei, loc amintit în poezia „Mângâietoarea dezmoștenire”. „Conacul, cu obloane colorate, așezat pe muchie, privește „văile misterioase” și piscurile împădurite” (G. Călinescu). A stat în casa bunicului său din Craiova, în mahalaua Sf. Ioan Sebastian, unde astăzi se găsește grădina botanică. Fântâna „Jianu” este amintită în poemul „Copilărie”, pentru ca alte locuri doljene să fie rememorate în diferite creații: „Valea Amaradiei”, „Șimnicul”, „Balta Craioviței”, „Valea Vlăicii” sau „Fântâna cu țeapă”.
Și-a început studiile în familia sa boierească, apoi la Gimnaziul din Craiova. A absolvit, în 1869, Școala primară de băieți nr. 1, din curtea Bisericii Obedeanu, și un pension de limbă franceză. După ce tatăl său moare, mama, originară dintr-o familie de boieri din Vâlcea, l-a trimis la studii în străinătate, în Austria, Italia și Elveția. Legăturile cu Oltenia continuă mai mult sau mai puțin fericit: din cauza faptului că publica articole politice în revista „Oltul”, este arestat la Craiova și încarcerat pentru trei luni la Văcărești. A colaborat la majoritatea revistelor apărute în țară, printre care se numără și „Revista școalei” din Craiova, în anul 1891.
Se opune demiterii de către rege a Mitropolitului Ghenadie Petrescu, în 1896, și începe să scoată, alături de Eugen Vaian, revista „Liga ortodoxă”. Aici se vor forma doi dintre cei mai importanți oameni de cultură români, Gala Galaction și Tudor Arghezi.
(Adrian Boldișor, www.ziarullumina.ro )