Poetul Alexandru Ovidiu Vintilă, președintele Societății Scriitorilor Bucovineni (SSB),a primit recent Premiul pentru cartea de poezie al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iași, pentru volumul „Insectele imperiului [câte ceva despre orbirea șamanilor]”, Editura Charmides, 2021.
În Sala Mare a Primăriei Municipiului Iași au fost acordatevineri, 18 noiembrie 2022, Premiile anuale ale Filialei Iași a Uniunii Scriitorilor din România (USR). Juriul pentru acordarea Premiilor USR – Filiala Iași pentru cărțile apărute în anul 2021, format din: Simona Modreanu, președinte, Marius Chelaru și Emanuela Ilie, a stabilit acordarea următoarelor premii: Debut: Andrei Victor Cojocaru, De la quest la genul fantasy. Simbolistica drumului inițiatic, Editura Universității „Al. I. Cuza”; Publicistică: Nichita Danilov, De la Caragiale la Urmuz sau realitatea în formă de conserve, Editura Tracus Arte; Critică, Eseu: Daniel Corbu, Solilocvii – despre artă și spectacolul lumilor, Editura Princeps Multimedia; Dan Petrușcă, Despre iubire și alte nimicuri, Editura Limes; Proză: Gellu Dorian, Schisme (o tragedie românească), Editura Cartea Românească; Poezie: Alexandru Ovidiu Vintilă, „Insectele imperiului [câte ceva despre orbirea șamanilor]”, Editura Charmides. Juriul a ales cinci cărți din cele aproximativ 80 de cărți depuse la categoriile poezie, proză, critică și eseu, publicistică, respectiv debut.
„Coloana vertebrală a cărții sunt insectele imperiului, o alegorie a ceea ce reprezintă viața noastră. Pentru că noi scriem despre viață pur și simplu și despre om ca artizan a ceea ce trăim zi de zi. Imperiul este arealul în care ne desfășurăm activitatea”, spunea la un moment dat poetul Alexandru Ovidiu Vintilă despre „Insectele imperiului [câte ceva despre orbirea șamanilor]”. „Poezia lui Alexandru Ovidiu Vintilă poate fi citită în două feluri: poemele bazate pe acumulări și poemele bazate pe decantări. Voința auctorială de a organiza anabasis-uri, largi desfășurări în timp și în spații, a dat naștere poemelor cumulative, uneori cu tentă intelectualistă. În poemele de mai mică întindere, decantarea emoțională, cu aura ei imponderabilă, vizează clipa prezentă și însoțește gesturile simple ale individului anonim. E un dat al sensibilității lui A. O. Vintilă, rezonanța unei imagini sărace (arte povera) e mai penetrantă decât multe rememorări de țări și orașe vizitate: „într-o zi ploioasă / privesc de mai multe ori / umbrele unor oameni / întârziați pe o stradă / perfect dreaptă”. Anistoricul sufletesc al individului e mai puternic decât experiența de mii de ani a popoarelor și națiunilor”, aprecia scriitorul Constantin Abăluță.Poetul Adi George Secară a scris într-o recenzie: „Înzestrat cu super-puteri literare kafkiene, Al. Ovidiu Vintilă a avut premoniția invaziei de insecte ale imperialismului primitiv, vulgar, bădărănesc, în pofida unor discursuri cu pretenții filosofice, în fapt cu înțelepciune tribală (sau pseudo-șamanică, dând credit adevăraților șamani!). Scrie poetul, unul dintre vârfurile generației sale, chiar dacă se mai retrage și în câte un «iglu» (sic! În postfață Liviu G. Stan îl alintă pe AOV ca pe «un practicant al discreției nipone», p.126) în «Zilele mari ale imperiului»: «Gândirea politică a poeziei/ e un drept comun/ la confluența dintre viață și/ moarte// creierul tău/ ar fi putut fi fericit// zile la rând// omenești» (p.113)” (…) Cu alte cuvinte, poetul vă invită la jocul dintre «tot» și «restul lumii». Jucați, poate împreună cu o «pasăre rinocer», veți învinge, poate, «istoria îmbătrânită» (p.46), veți cunoaște «pasărea paradisului», poate graiul păsărilor, «limbajul gândirii», alt limbaj, cel al păsărilor moarte, veți ajunge «peste hotarele păsărilor», veți începe, poate, să înțelegeți graiul «izbânzii zeilor tineri»…”.
