Podul mărginenilor

Cred că nu este om în țara asta care să nu își amintească de „Podul de piatră”, cântecelul care ne-a bucurat copilăria. Am găsit pe un blog comentarii interesante pe această temă. Este, se pare, ceva specific românesc, neexistând echivalențe la alte popoare, în cântecele și jocurile pentru copii. Răutăciosul de pe blog arată că, astfel, învățăm de mici cum se fac lucrurile românește. Podul, în ciuda presupusei sale trăinicii (fiind de piatră) s-a dărâmat dintr-o cauză simplă și naturală (a venit apa și l-a luat). A fost distrus, deci, dintr-o cauză quasi normală (când a fost construit se știa că va veni apa pe acolo). Cu optimismul tipic românesc, cântecelul ne liniștește (vom face altul pe râu, în jos). Numai că mulți indivizi, pe măsură ce urcă pe scara socială, ajungând ditamai responsabilii în autoritățile publice, uită să joace până la capăt „Podul de piatră” (deși, sunt convins, nu au avut o copilărie grea) lăsând, nepermis de mult timp, comunități întregi cu căile de comunicație întrerupte. Este și cazul celor de la Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale, care au gestionat catastrofal refacerea podului peste râul Sucevița de pe DN2E din comuna Marginea, distrus de viiturile din iulie 2008. Mă refer nu numai la lucrările care privesc direct refacerea podului ci, îndeosebi, la întreținerea rutei ocolitoare devenită impracticabilă.
În ciuda intervențiilor repetate ale autorităților publice locale și județene, cei de la CNADN au tratat chestiunea cu indiferență crasă. Răbdarea locuitorilor din Marginea a ajuns la limita suportabilității. Cu mașinile distruse prin gropile pline de noroi, îngrijorați pentru stabilitatea locuințelor lor, sătenii au amenințat cu organizarea unor acțiuni de protest.
În cele din urmă au decis să-și rezolve singuri problema. Ca în varianta lui Mircea Florian la cântecel: „Podul de piatra s-a dărâmat/ A venit apa si l-a luat/ Fără speranță, totul e pierdut/ Podul de piatră trebuie refăcut/ Vom face altul pe râu, în jos/ Altul mai trainic și mai frumos”. Oameni pricepuți și hotărâți, mărginenii au pus mână de la mână și au construit un pod de lemn, la mică distanță de cel distrus.
Pe lângă spirit civic și solidaritate, mărginenii au dat dovadă și de umor, postând cu mândrie pe o pancartă: „Constructor: societatea civilă. Termen de execuție: 1 zi. Data începerii: 06.02.2009. Data finalizării: 07.02.2009”. Desigur, „societatea civilă” mărgineană riscă să fie amendată pentru realizarea unei construcții fără autorizație și pentru nerespectarea legislației care reglementează drumurile publice.
Trecând peste acest aspect, care – la o adică – poate fi rezolvat printr-o expertizare tehnică și o ulterioară autorizare temporară, acțiunea mărginenilor constituie o palmă dată autorităților de către locuitorii unui sat, care au dovedit că, în doar o singură zi și cu cheltuieli nu foarte mari, se poate construi o cale de legătură mai civilizată și chiar mai sigură decât ruta ocolitoare oferită, dar neîntreținută, de CNADN.
Podul mărginenilor a intrat deja, cum se întâmplă mereu la români, într-o quasi legalitate. La „festivitatea” de inaugurare printre cei 200 de participanți s-a numărat și primarul comunei. Pe un post local de televiziune am văzut, printre autoturismele care au trecut podul „pe propria răspundere”, și un Logan al Poliției Rurale. Copiii din Marginea au, de acum varianta lor: „Podul de piatră ….Vom face altul pe râu în jos/ Altul mai trainic și mai lemnos”.