Poate un loc 3 în grupă…

Iată că, după ce Dinamo s-a pregătit ani de-a rândul pentru grupele Ligii Campionilor, în cele din urmă a ajuns acolo… Steaua! Prilej cu care pohta ce-a pohtit Gigi în libertate i s-a îndeplinit la pârnaie. Lucru cum nu se poate mai bun pentru evoluția echipei care, scăpată de presiunea, înjurăturile, fitilele și amenințările perturbatorului, chiar joacă un fel de fotbal. Nu perfect, nu senzațional, ba chiar mai slab decât ea însăși la sfârșitul campionatului trecut, însă oricum mai bine decât tot Estul Europei, mai puțin Șahtior ori Zenit Sankt Petersburg. Ceea ce nu înseamnă însă că nu mai e de lucru la echipă, de îmbunătățit câte ceva la aproape toți titularii și rezervele, dar și de adus câțiva fotbaliști, măcar vreo 3-4 care să umple găurile vizibile fără vreun efort special, și alți vreo 4-5 care să asigure concurența fără care orice titular de la noi se blegește într-un mod aproape natural. Uitați-vă, de pildă, la Latovlevici, un fotbalist căruia nu-i lipsește nimic spre a evolua la cel mai înalt nivel oriunde în lume: are viteză, tehnică, privirea sus, imaginație. De când ne-a convins pe toți de aceste calități, reușind câteva meciuri excepționale și titularizându-se fără nici un dubiu aproape de la sine, iată-l jucând parcă tot mai prost, mai detașat de ce se petrece în jurul lui, pe teren. N-a jucat grozav nici la Varșovia, dar oricum mai bine decât în oricare alt meci din ultimele 3-4 săptămâni. Pe partea cealaltă, vraiște de jos și până sus, Georghevski și Adrian Popa fiind cel mai adesea absolut hazlii. Practic, Steaua nu joacă fotbal decât pe două treimi din teren, centru și stânga, banda dreaptă fiind rezervată momentelor umoristice alcătuite din „deposedările” pe lângă minge ale lui Georghevski și cursele începute cu mingea și terminate fără ea ale lui Popa. Ceva mai bine stăm pe centrul apărării, unde Szukala și Gardoș au făcut cumva față polonezilor. Mă întreb însă ce-ar ieși când ar avea în față un Ronaldo, un Messi ori un Lewandowski. Dacă există jucători cu adevărat remarcați în această dublă decisivă, atunci aceștia sunt Dodel, Bourceanu, Stanciu și Adi Costea. Cam puțini pentru ce urmează. Mă gândesc că un loc 3 în grupă, cu continuare în Europa League la primăvară n-ar fi tocmai rău.