Poate un creștin să-și piardă mântuirea?

Înainte de a răspunde la întrebare, trebuie definit termenul “creștin”. Un “creștin” nu este o persoană care a spus o rugăciune, a ieșit în față (în fața bisericii – n.tr.) sau a crescut într-o familie creștină. În timp ce fiecare din aceste elemente poate fi parte a experienței creștine, ele nu sunt ceea ce ne “face” să fim creștini. Un creștin este cel care a primit mântuirea prin credință și s-a încrezut pe deplin în Iisus Hristos ca Mântuitor personal (Ioan 3:16; Faptele Apostolilor 16:31; Efeseni 2:8-9).
Deci, având această definiție în minte, poate un creștin să-și piardă mântuirea? Probabil modul cel mai bun de a răspunde la această întrebare extrem de importantă este să examinăm ceea ce spune Biblia că se întâmplă la mântuire și apoi să studiem ceea ce ar atrage după sine pierderea mântuirii. Iată câteva exemple:
Un creștin este o creație nouă. “Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură (sau: zidire) nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi” (2 Corinteni 5:17). Acest verset spune că o persoană devine în întregime o făptură nouă ca rezultat al faptului de a fi “în Hristos”. Pentru ca un creștin să-și piardă mântuirea, făptura nouă trebuie să fie anulată sau luată înapoi.
Un creștin este răscumpărat. “Căci știți că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați din felul deșert de viețuire, pe care-l moșteniserăți de la părinții voștri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur și fără prihană” (1 Petru: 18-19). Cuvântul “răscumpărat” se referă la ceva care a fost cumpărat și la un preț care a fost plătit. Pentru ca un creștin să-și piardă mântuirea, Dumnezeu trebuie să-și revoce prețul pe care l-a plătit prin sângele scump al lui Hristos.
Un creștin este justificat. “Deci, fiindcă suntem socotiți neprihăniți, prin credintă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Iisus Hristos” (Romani 5:1). A “justifica” înseamnă “a socoti sau a declara neprihănit”. Toți cei care Îl primesc pe Iisus ca Mântuitor sunt “declarați neprihăniți” de Dumnezeu. Pentru ca un creștin să-și piardă mântuirea, Dumnezeu trebuie să-Și ia Cuvântul înapoi și să “renege” ceea ce anterior a declarat.
Un creștin are promisă viața veșnică. “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3:16). Viața veșnică este promisiunea eternității în cer împreună cu Dumnezeu. Dumnezeu promite că dacă credem vom avea viața veșnică. Pentru ca un creștin să-și piardă mântuirea, viața veșnică trebuie luată înapoi. Dacă un creștin are promisiunea de a trăi veșnic, cum Îsi poate încălca Dumnezeu această promisiune, luându-i înapoi viața veșnică?
Un creștin are glorificarea garantată. “Și pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a și chemat; și pe aceia pe care i-a chemat, i-a și socotit neprihăniți; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniți, i-a și proslăvit” (Romani 8:30). După cum am învățat din Romani 5:1, justificarea este declarată în momentul credinței. Conform Romani 8:30, glorificarea este garantată pentru toți cei pe care Dumnezeu îi justifică. Glorificarea sau proslăvirea se referă la primirea de către creștin a unui trup desăvârșit și înviat în cer. Dacă un creștin își poate pierde mântuirea, atunci Romani 8:30 este o eroare, fiindcă Dumnezeu nu poate garanta glorificarea tuturor celor pe care îi predestinează, cheamă și justifică.
Pot fi adăugate multe alte ilustrații a ceea ce se întâmplă la mântuire. Însă chiar și acestea explica foarte clar că un creștin nu-și poate pierde mântuirea. Dacă mântuirea se poate pierde, cea mai mare parte sau chiar tot din ceea ce spune Biblia că se întâmplă cu noi atunci când Îl primim pe Iisus Hristos ca Mântuitor, va fi invalidată. Mântuirea nu poate fi revocată. Unui creștin nu-i poate fi luată făptura nouă. Răscumpărarea nu poate fi anulată. Viața veșnică nu poate fi pierdută și să rămână în continuare veșnică. Dacă un creștin își poate pierde mântuirea, Dumnezeu ar trebui să-Și ia Cuvântul înapoi și Să se răzgândească – două lucruri despre care Scriptura spune că Dumnezeu nu le face niciodată.
Cele mai frecvente obiecții împotriva credinței ca un creștin nu-și poate pierde mântuirea sunt: 1) Ce se poate spune despre aceia care sunt creștini și continuă să trăiască o viață imorală? 2) Dar cum rămâne cu cei care sunt creștini, iar mai târziu se leapădă de credința și se dezic de Hristos? Problema acestor două obiecții este întrebarea: “cine sunt creștinii”? Biblia ne spune că un creștin adevărat nu va trăi o viață imorală continuă (1 Ioan 3:6). De asemenea, Biblia afirmă că oricine se îndepărtează de credință, demonstrează de fapt că nu a fost niciodată un creștin autentic (1 Ioan 2:9). Prin urmare, nici o obiecție nu este validă. Creștinii nu persistă în modul de viață imoral, nu se leapădă de credință, și nici nu se dezic de Hristos. Astfel de acțiuni sunt dovada că ei niciodată nu au fost răscumpărați.
În concluzie, un creștin nu-și poate pierde mântuirea. Nimeni nu îl poate despărți pe un creștin de dragostea lui Dumnezeu (Romani 8:38-39). Nimic nu-l poate smulge pe un creștin din mâna lui Dumnezeu (Ioan 10:28-29). Dumnezeu dorește și poate să garanteze, dar și să păstreze mântuirea pe care ne-a dat-o. Iuda 24-25 spune: “Iar a Aceluia, care poate să vă păzească de orice cădere, și să vă facă să vă înfățișați fără prihană și plini de bucurie înaintea slavei Sale, singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Iisus Hristos, Domnul nostru, să fie slava, măreție, putere și stăpânire, mai înainte de toți vecii, și acum și în veci. Amin.”
(gotquestions.org)