Poate măcar finala…

Dacă ne-ar apuca filosofatul pe probleme fotbalistice, am putea începe cu o înțelepciune conform căreia există o ciclicitate evidentă și nimic nu este etern. Echipele, fie ele de club sau reprezentative ale țărilor lumii, sunt când în vârful piramidei, când în cădere liberă,urmată, după o vreme, de un nou urcuș. Acum, suntem mai toți prinși cu Campionatul European, din care a mai rămas de disputat un singur meci, cel la capătul căruia o vom vedea încoronată pe nouaReginăa continentului. Ea se va alege dintre Anglia, câștigătoare o singură dată în toată istoria ei (care e de fapt istoria întregului fotbal, întrucât acolo a izvorât nobilaîndeletnicire), exact atunci când, ca și acum, a jucat la ea în bătătură, finaladin 1966 de pe Wembley intrând și ea în istorie prin acordarea unui gol pentru Anglia, pe care l-a văzut ca atare… doar tușierul rus Bahramov! Pentru restul planetei, unde mă includ și pe mine, aceasta fiind prima finală de World Cup televizatăși în România, mingea a ricoșat din bara transversală în teren, nicidecum în spatele liniei porții! Oricum, a fost o minge foarte greu deanalizat și de interpretat, dar evident că s-a interpretat în favoarea gazdelor. Ceea ce tare mă tem că se petrece și în aceste zile. Dacă atunci, 1966, nici nu visam că va exista într-o bună zi VAR (video assistant referee = arbitru asistent video), iar ceea ce a „văzut” tușierul Bahramov era literă de lege, inclusiv inventarea unui gol, azi tehnologia te poate feri de greșeală, cu o singură condiție: să vrei să nu „greșești”! Altfel, se întâmplă ceea ce am văzut uluiți cu toții în semifinală: un penalty inventat, acordat tot Angliei! Și un arbitru nu rus, ci olandez, refuzând pur și simplu să revadă fazași să se consulte cu VAR. Tâlhăria sprijinită pe tehnologie e de mii de ori mai murdară, o cred cu convingere! Sper însă că măcar finalasă fie arbitrata corect. Doamne ajută!