Poate că totuși…

Fără nicio îndoială, întreaga lume a fotbalului românesc este în aceste zile conectată la secția de Terapie Intensivă a Spitalului Universitar de Urgență, unde Mircea Lucescu se luptă pentru propria-i supraviețuire. Mircea Lucescu era în plină glorie ca fotbalist în anii ’60 și ’70, în perioada în care jucam și eu, ca junior, la Poiana Câmpina, în Divizia B, visând la ziua în care aveam să-i iau locul la echipa națională, întrucât jucam pe același post, extremă, în formula 1-4-2-4, invenție braziliană. Ceea ce l-a făcut cu adevărat unic pe Lucescu ca jucător a fost faptul că putea juca (a și făcut-o, în funcție de nevoia echipei) atât ca extremă stângă, cât și dreaptă, ceea ce pentru mine, ca extrema stângă, era de neimaginat. De aceea, l-am admirat fără rețineri și m-am bucurat pentru el când nu numai că a fost selecționat, dar a fost desemnat chiar căpitan al echipei reprezentative care a reușit o calificare chiar istorică la Campionatul Mondial de Fotbal din 1970, din Mexic. Dincolo de jocurile de culise care au făcut ca cel mai bun fotbalist din lume la data respectivă, Nicolae Dobrin, să nici nu intre pe teren acolo, România, în frunte cu căpitanul Mircea Lucescu, a avut un parcurs demn, reușind chiar o victorie, contra Cehoslovaciei, și pierzând cu numai 3-2 un meci istoric, contra Braziliei (unde juca însuși Pele) care avea să câștige acolo titlul mondial. Cu Gicu Dobrin în teren, cine știe ce mare performanță am fi putut reuși… Dincolo de reușitele sportive, Lucescu-senior s-a numărat printre puținii sportivi români de înaltă performanță care nu au neglijat școala: într-o vreme în care marea majoritate a fotbaliștilor erau fericiți dacă inventau o diplomă de bacalaureat, Mircea Lucescu și-a finalizat studiile superioare la ASE București, devenind economist cu acte în regulă. Iar ca antrenor, reușitele sale la Corvinul Hunedoara l-au dus până la echipa națională, cu care a reușit calificarea în premieră absolută la un turneu final de Campionat European, în 1984. Una peste alta, Mircea Lucescu a cam sfințit locurile prin care a trecut și sper ca Săptămâna Patimilor să fie pentru el Săptămâna Bună. Sănătate, domnule Lucescu!