Plugușorul și sorcova, specifice românilor

Sorcovitul și Plugușorul nu le găsim în alte culturi. Plugușorul este un text prin intermediul căruia comunitatea este expiată, grâul chinuit preia păcatele omului. „Totodată, cred că ar trebui menționat umblatul cu capra. De obicei, capra însoțea cetele de colindători, nu se regăsea în perioada Anului Nou. Acest obicei s-a răspândit în perioada ultimilor 50 de ani“, adaugă Sabina Ispas.
Și continuă: „Întreaga perioadă a sărbătorilor de iarnă se bazează pe ceea ce am putea numi desfășurarea unui sistem dramatic. Colindatul este o dramă liturgică, la fel ca și mersul cu steaua, dar și semănatul și plugușorul iarăși sunt o desfășurare dramatică. Și ce se întâmplă de Bobotează este o desfășurare dramatică. Deci, ne aflăm în fața unei structuri dramatice prin gesturile tuturor celor implicați, de obicei bărbați, care dețin autoritatea, ei sunt sacrificatori, ei sunt oficianții. Femeile aveau alte tipuri de sarcini. În decursul celor 12 zile se consumă aceste acte dramatice, în spațiul și timpul sacre.“
Masa tradițională simboliza sacrificiul
Cât privește masa tradițională închinată sărbătorii, binevenită după perioada postului, cercetătorul Sabina Ispas spune că era momentul în care se consumau preparatele porcului, ale animalului sacrificat. Alături se găsea colacul, o altă formă a sacrificiului, de data asta hristic, și vinul.
În centru stau ramura verde, garanția învierii. Ramura verde o găsim și în ipostaza pomului raiului, care apare în textul de colind, vegetalul care asigură viața după moarte. De asemenea, pe masă se puneau paie. Pentru că acel colac care se punea pe masă se presupunea a fi trupul lui Iisus, paiele întruchipau ieslea. Lângă toate acestea se mai punea grâu încolțit sau crenguțele înflorite, aduse în casă de ziua Sfântului Andrei și se aprindea focul.
Bradul cu lumânări, pom al vieții
Bradul, așa cum dovedesc sursele documentare, a apărut în a doua jumătate a secolului al IX-lea, probabil pe filiera legăturilor cu lumea germanică. Bradul, în tradiția noastră, era legat de momentele importante ale vieții – naștere, căsătorie, moarte. Pe scurt, bradul simboliza ideea de pom al vieții. Este interesant că în unele părți ale lumii germanice, podoabele de pom nu erau chiar întâmplătoare. Se puneau mere, nuci, corabia, care simboliza biserica, crucea, îngerașii, lumânările.
Cât privește sărbătoarea Crăciunului de astăzi, Sabina Ispas conchide: „Nu este numai marketing, ci și o regândire a locului omului în Univers. Se merge pe existența eminamente seculară, în același loc. În același loc nu pot exista deodată și sacru și profan. Este o schimbare de mentalitate și de raport între om și divinitate. Astăzi, sărbătoarea s-a transformat în serbare, mai mult din rațiuni de destindere, și nu pentru că sărbătoarea în sine înseamnă ceva pentru om. Sărbătoarea Crăciunului este una dintre ofertele pe care Dumnezeu le face omului. Individul o acceptă sau nu acceptă. De el depinde“. (www.ziarullumina.ro)