Plouă cu cadavre politice

Dragii mei, ne știm de o bucată de timp. Știți că nu mă dă optimismul afară din casă. Cu toate astea, vă spun azi că sunt semne grăitoare că lucrurile se îndreaptă spre direcția bună, în țara asta. Și, așa cum îmi stă în fire, vă voi oferi un exemplu pe cât de proaspăt, pe atât de edificator. Cel puțin, așa cred eu.
Săptămâna trecută, ne-am mai trezit cu un cadavru politic, care se pregătește de îmbălsămare. Care este chiar al suceveanului nostru Cristian Adomniței. Arestat și el pentru niște matrapazlâcuri, pe care deja le putem numi tipice pentru clasa politică.
Până aici, nica neobișnuit. Numai că Adomniței este liberalul care, în bucata asta de țară, s-a afișat cel mai mult și mai la sentiment cu Iohannis, în campania electorală pentru prezidențiale. Mergeau împreună la masă, la adunări populare să cuvânteze și să-și arate dinții de porțelan, la interviurile televizate, peste tot.
După ce Iohannis s-a înscăunat și a devenit mai scump la vedere, tandrețurile lui Adomniței s-au mutat spre Alina Gorghiu. Influentă și ea. Intra aia în inundație, când îl vedea.
Mai mult decât atât, unul din consilierii personali ai lui Adomniței, liberal și el, este Alexandru Muraru. De profesie istoric. Al cărui frate geamăn, Andrei Muraru, este consilier prezidențial. Zilnic bot în bot cu Iohannis.
Aceste legături – care sugerează cumetria de partid și trasul de șireturi în toate direcțiile – nu i-au folosit lui Adomniței decât să și le treacă în albumul personal de fotografii, alături de cele cu elicopterul cu care a mers, acum câțiva ani, la nuntă, pe când era ministru.
Deoarece nimeni nu a intervenit pentru ca justiția să nu-și facă treaba. Nimeni nu a mișcat un deget pentru ca justiția să nu joace fotbal cu capul său ca o minge de fotbal. Sau, dacă o fi intervenit, a rămas fără efect.
Cel mai trist pentru Adomniței ar fi ca el să fi făcut ce a făcut tocmai pentru că se credea la adăpost, datorită celor pe care le-am arătat mai sus.
Ar fi comic. Pentru noi, nu pentru el.